MOLDOVA DE PESTE NISTRU

Moldova mea, de peste Nistru –

Avuta-i un destin sinistru.

Călcată de oaste haină –

Azi eşti aproape, dar străină...

Cântându-ţi doina în surdină,

Rămâi o umbră de pomină –

A unei Ţări cu harta ruptă,

Din care duşmanii se-nfruptă...

Ai încercat să dai o luptă,

Dar, ai cedat, sub maluri suptă.

Şi mai aştepţi..., căci, după noapte

Va răsări lumina poate,

Ce va-ntrona sfânta Dreptate

Sub cerul de integritate...

*   *   *

Străbunul Nistru de cândva –

Unea frăţeşte marginea.

Al Ţării râu – hotar simbol,

Azi e turbat, plin de nămol –

Oglinda apei e-nnegrită

Şi de Rogoz acoperită,

De căzăcime bălăcită.

- Râule, cotind la mare,

Vezi, săteni cu chip de jale –

Sunt confraţii mei din vale...

Ntoarnă-ţi, apele cumva –

Pe Duşmani îi alunga,

Moldovenii mii salva!

(Chişinău, noiembrie, 2013)