Tu azi nu vii. Tu
iar nu vii...
Iar eu te-aştept
până-n chindii.
Privesc pe geam
Cum cade neaua
Şi mă gândesc, sorbind cafeaua:
Să-mi pun sau ba
la brâu cureaua?
Căci poate îmi va
trebui,
Când vei veni,
totuşi, odată –
Privindu-mă
învolburată
Cu ochii tăi
căprui, holbată
(Nu cred că poţi
fi speriată).
Iar eu ţi-oi
spune, dintr-o dată,
Trecând prin păr
cu palma lată:
De ce întârzii,
dragă fată?
Doreşti să fii
iar pieptănată?
Şi am să-mi scot
atunci cureaua,
Cu gândul... Nu a
bate şaua!
Căci, în zadar
strigăm la iapă,
Dacă nu-i dă
stăpânul apă.
Când setea se va
potoli,
Domol, atunci,
putem vorbi...
Te rog, încearcă
a zâmbi –
Eu iar am chef a chicoti.
Vlad MISCHEVCA
(Februarie,
2018).