 |
| Alexandru Moruzi |
200 de ani sau
73 050 de zile se împlinesc la 29 mai 2012 de la acea fatidică dată de 16
mai (28) 1812 când s-a pecetluit Tratatul de pace de la Bucureşti.
Această tristă aniversare semnifică două secole de la apariţia Problemei Basarabene, cea mai prelungită
şi dureroasă chestiune etnoteritorială a românilor. De la 1812 încoace în
spaţiul dintre Prut şi Nistru avem o perpetuă dominaţie rusească de aproape
două secole asupra unui teritoriu înstrăinat prin forţă militară şi negocieri
diplomatice în cadrul disputei sinuoasei Probleme
orientale.
Trăsăturile
principale ale războiului ruso-turc din 1806-1812, care а adus mari prejudicii
şi lipsuri populaţiei autohtone, au fost nu atât operaţiile militare, cât mai
ales contactele diplomatice. Numeroasele
negocieri purtate de diplomaţii ruşi şi otomani, în care au fost implicaţi
nemijlocit şi grecii fanarioţi, s-au soldat, în final, cu semnarea tratatului
de pace. Soarta poporului şi Ţării Moldovei, fiind decisă la Petersburg şi la
Istanbul, a fost hotărâtă, în mare măsură, la masa negocierilor ruso-otomane ce
avuseseră loc la etapa lor finală (1811-1812) la Giurgiu şi Bucureşti,
încălcându-se drepturile moldovenilor şi obligaţiile atât din partea puterii
„suzerane” (Poarta Otomană), cât şi din partea celei „ocrotitoare” (Rusia).
Practicarea
pe larg, în timpul acestui război ruso-turc, а diplomaţiei secrete а dat
rezultatul scontat, deoarece românii din Principate şi întreaga Europă au fost
puşi în faţa faptului împlinit, neştiind mult timp detaliile şi rezultatele
acestui tratat spoliator, chiar nici după semnarea lui. Pe lângă factorii de о
importanţă majoră ce au avut un impact nemijlocit asupra negocierilor
ruso-otomane, şi anume, interesele geopolitice ale părţilor beligerante, au
existat şi factori subiectivi, de ordin intern, care au grăbit sau influenţat
(fie direct, fie indirect) negocierea păcii. Martorii oculari (Аl. Langeron,
P.V. Ciceagov ş.а.) se refereau la atmosfera de intrigă, indeciziune şi trădare
ce а dominat negocierile de la Slobozia, Giurgiu, Iaşi şi apoi Bucureşti. În
viziunea lui Alexandre Langeron, autorii Păcii de la Bucureşti n-au fost
diplomaţii împuterniciţi de Alexandru I şi Mahmud II, ci fanarioţii care au
găsit formula potrivită а unor cesiuni teritoriale limitate, ca să-şi poată
păstra, în continuare, drept fiefuri
de exploatare Ţara Românească şi Moldova. În legătură cu acest aspect, e
necesar de menţionat că, practic, mai toţi domnitorii fanarioţi erau agenţi
diplomatici ai Porţii Otomane şi, în acest sens, se poate spune că toate
tratativele de pace ale turcilor, duse în timpul războaielor - începând cu cele
de la Carlowitz (1699) şi sfârşind cu tratatul de la Bucureşti (1812) -, poartă
amprenta factorului fanariot.
Cât priveşte cazul fraţilor Moruzi, despre care s-a
scris mult (dar încă nu s-au adus ultimele argumente), el nu poate fi apreciat
în mod simplist şi univoc în ceea ce priveşte „frauda” lor. Cert e că familia
Моruzi, spre deosebire de familia Ypsilanti (care-şi pierduse definitiv, odată
cu începutul războiului din 1806-1812, creditul de încredere la Poarta
Otomană), continua să se menţină în sfera politicii mari, atât la
Constantinopol, cât şi în culisele negocierilor diplomatice la nord de Dunăre.
Acest important
episod al războiului, cel al fraudei
fanarioţilor Moruzi, a fost abordat în treacăt de mai mulţi autori începând
încă din secolul al XIX-lea. M.Eminescu,
considera că „rubla rusească şi trădarea dragomanului Moruzi” au „hotărât
definitv condiţiunile tratatului, cedând Rusiei cea mai frumoasă parte a
Moldovei, care e situată între râurile Nistru şi Prut”.
După cum a
demonstrat încă N.Iorga, urmat şi de Gheorghe Bezviconi: „Multe fabule s-au
născocit în cursul veacului asupra Moruzeştilor; sunt chiar „dovezi”
incontestabile, dar pacea de la Bucureşti arată egoismul şi nestatornicia lui
Napoleon, nu însă trădarea Moruzeştilor, care, ca şi basmele despre scrisori
ascunse, s-a creat de duşmanii lor din Fanar”.
Concluziile care au
rezultat în urma cercetărilor noastre sunt completate de către istoricul Armand
Goşu, care consideră că: „Da, Dimitrie Moruzi a trădat Poarta al cărei mare
dragoman era” – deoarece, oferind ruşilor informaţii, el şi-a urmărit „cu sânge
rece propriul interes”. „Dar nu
Moruzeştii au fost piedica principală în calea aderării Turciei la alianţa
antirusească din 1812..., cauzele acestea fiind mult mai profunde, nici pentru
anexarea Basarabiei de către Rusia nu se poate afirma că Moruzeştii ar fi
vinovaţi”.
Scopul suprem al
familiei Moruzi a fost menţinerea în aria privilegiilor oferite fanarioţilor de
către Poarta Otomană şi apoi dobândirea mult râvnitului tron al Principatelor,
care conferea un inegalabil statut de influenţă atât economică, cât şi
politică.
Treapta
premergătoare unei domnii pentru fanarioţi consta, de regulă, în deţinerea
funcţiei de mare dragoman al Porţii.
Fiind investit în această postură, Dimitrie Moruzi se bucura de încrederea
otomanilor, care l-au desemnat negociator din partea Sublimei Porţi. Este de
netăgăduit că el a fost un important informator secret al ruşilor
(divulgându-le instrucţiunile pe care le primeau plenipotenţiarii turci şi
atitudinea sultanului vizavi de pretenţiile teritoriale ale Curţii Imperiale),
fiind stimulat cu promisiuni şi recompense materiale, iar urmaşii familiei
Moruzi au fost răsplătiţi de către autocraţia ţaristă pentru serviciile
prestate de către dânsul. Să nu uităm că, D.Moruzi – unul din cei mai activi
plenipotenţiari ai păcii din 1812 – a activat simultan şi în vederea
convingerii ruşilor (contactând în mod deosebit cu Italinski şi Kutuzov) în
ceea ce priveşte micşorarea pretenţiilor cerinţelor teritoriale faţă de otomani
(pe contul teritoriului naţional al românilor), deoarece spera să obţină, la
fel ca şi fratele său Alexandru, scaunul domnesc al Principatele Române sau cel
puţin al Moldovei amputate.
Indubitabil reiese
faptul că D. Moruzi a trădat în cele din urmă Poarta Otomană, dar nu acelaşi
lucru îl putem spune şi despre vinovăţia sa în geneza problemei basarabene,
despre răspunderea personală pentru raptul arbitrar din 1812 pe care îl poartă
în fond doar părţile beligerante: Imperiile otoman şi ţarist. Fie şi în postura
de mare dragoman, Dimitrie nu apare drept un factor de decizie, întrucât el nu
era şeful delegaţiei otomane (la 1812 în frunte era Galib efendi). Iar
abrogarea sau acceptarea unui tratat internaţional nu era în competenţa
negociatorilor şi nici a marelui vizir, ci a medjlisului otoman şi sultanului.
Cât despre Panaiot,
el este cel care a activat chiar din „inima” Imperiului Otoman, având un rol
secundar, dar destul de semnificativ în derularea procesului de negocieri de la
Giurgiu (1811) şi de la Bucureşti şi,
mai ales, în schimbul de informaţii care au însoţit acele Congrese. Panaiot
Moruzi a fost decapitat la Constantinopol, la 6 noiembrie 1812, a doua zi după
sosirea capului fratelui său dragomanului Dumitrache.
O dovadă în plus,
documentată, a colaborării secrete a fanarioţilor Moruzi cu diplomaţia rusă se
prezintă şi confirmarea confidenţială a participantului nemijlocit al
evenimentelor din acea perioadă – A.Italinski, care remarca la 1815, că „cei
doi fraţi Moruzi în timpul ultimilor negocieri cu Poarta Otomană au contribuit
suficient pentru sfârşitul favorabil acelor tratative – devenind jertfă râvnei
lor... Cel de al treilea frate, rămas în viaţă, principele Alexandru Moruzi, de
asemenea, pentru fidelitatea şi sârguinţa sa primise de nenumărate ori de la
Alexandru I asigurări de susţinere şi protecţie...”
În scopul
determinării esenţei rolului diplomatic al Moruzeştilor în contextul problemei
basarabene, care, subliniem, rezidă (ca dintr-o „matreoşcă”) din cea orientală, şi al evidenţierii
contribuţiei factorului fanariot în activitatea politico-militară europeană, în
ansamblu, şi în diplomaţia balcanică de la începutul secolului al XIX-lea, în
special, consemnăm că „urechile” uneltirilor familiei Moruzi se observă într-un
şir de documente diplomatice, aceştia fiind informatori
secreţi ai ruşilor.
Un set întreg de
premise politice, diplomatice, economice şi militare, la care se adaugă şi
impactul marilor puteri europene (Franţa, Маrеа Britanie, Austria –
cointeresate nemijlocit), fără а neglija şi rolul fanarioţilor interesaţi, au
influenţat şi determinat rezultatul cunoscut. Tactica diplomaţiei otomane de а
tergiversa tratativele şi de а exploata la maximum înrăutăţirea raporturilor
franco-ruse (în ajunul invaziei lui Napoleon din iunie 1812), promovându-şi
propriile interese, precum şi tactica diplomaţiei ruse de а cuceri şi menţine
un teritoriu cât mai mare, eliberându-şi, totodată, cât mai repede armata
(circa 43 mii de oameni) imobilizată la Dunăre, au avut drept rezultat
acceptarea, în fond, а unui compromis,
exprimat prin stabilirea noului hotar „pe trupul viu” al Principatului
Moldovei, ceea ce însemna scindare, deoarece potenţialul uman şi economic al
ţării era, de facto, înjumătăţit…
Astfel, fără a
tăgădui influenţa fanarioţilor din familia Moruzi asupra mersului negocierilor
ruso-turce, totuşi, factorii decisivi ce au determinat semnarea tratatului de
pace de la Bucureşti au fost cei de natură geopolitică. Menţionăm, în
concluzie, principalii factori: politica părţilor beligerante, devenită
tradiţională în această parte a Europei, determinată de interesele proprii în
ajunul conflictului european, precum şi de situaţia internă a ambelor imperii,
de rând cu perspicacitatea diplomaţilor şi starea efectivului forţelor armate.
Trebuie de luat în consideraţie şi factorul tempus,
care evident precipita diplomaţia rusă să încheie pacea până la declanşarea
războiului cu Franţa napoleoniană; turcii fiind mai avantajaţi sub acest aspect
temporal – încercând să se distanţeze de noua conflagraţie europeană. Un rol
important l-a avut şi factorul extern, adică presiunile exercitate din partea
terţelor state, cointeresate în soluţionarea diferendului ruso-turc, prelungit
de mai bine de cinci ani; Franţa, Marea Britanie, Austria, Suedia jucând uneori
un rol decisiv în evoluţia duelului diplomatic din Sud-Estul continentului
european.
Credem că acest set
de premise – geopolitice (mai ales cele de ordin diplomatic şi militar),
conjugate cu starea de spirit a unei părţi a otomanilor (partizani ai păcii),
sub impactul factorului fanariot – au
precipitat şi determinat semnarea Tratatului de pace ruso-turc la 16 (28) mai
1812.
Vlad Mischevca, doctor în istorie, conferenţiar
la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM
