Sub maiul Simbolurilor

În luna mai din anul acesta suntem parcă ceva  mai mult expuşi atacului informativ din partea unor Simboluri. Constatăm că, ni se bagă pe gât, ni se dă, metaforic vorbind, cu maiul în cap – promovându-se şi utilizându-se un şir de Simboluri străine, fie mai vechi sau mai noi. Nu este deloc inofensivă mediatizarea simbolurilor de sorginte imperială sau sovietică, ce capătă în viaţa social-politică a Republicii Moldova o conotaţie ideologică şi politică, contribuindu-se, astfel, la neglijarea şi încălcarea legislaţiei în domeniul Simbolurilor Publice http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=340408&lang=1  (reamintim legile despre Drapelul şi Stema de Stat ). Profanarea simbolurilor naţionale şi propogarea celor neatorizate are loc pe un fondal general de incompetenţă juridică şi istorică în domeniul heraldicii şi vexilologiei. Iar activitatea, din 1995, în bază de voluntariat a Comisiei Naţionale de Heraldică nu poate suplini întru totul lacunele din educaţia patriotică a cetăţenilor.

*  *  *

Chiar în „inima târgului” (Chişinău, str. Columna 76), pe faţada unei biserici (?) am atestat, pe data de 2 mai 2014, trei drapele arborate în discordanţă cu Legea despre Drapelul de Stat (2010). Alături de Tricolorul de Stat erau prezente două steaguri, dintre care unul poate fi identificat ca fiind similar cu Pavilionul Flotei Militare a Federaţiei Ruse (aprobat în 1992, 2001). Conform Legii federale din 29 decembrie 2000 № 162-FZ: Articolul 3. Pavilionul Marinei Militare a Federației Ruse este o pânză dreptunghiulară albă traversată pe diagonală de o cruce albastră (Sf. Andrei). Raportul dintre lățimea la lungimea sa este 2:3. Raportul dintre lățimea capetelor crucii transversale la lungimea pavilionului este de 1:10.” 

„Федеральным законом от 29 декабря 2000 года № 162-ФЗ «О знамени Вооружённых Сил Российской Федерации, знамени Военно-Морского Флота, знамёнах иных видов Вооружённых Сил Российской Федерации и знамёнах других войск» установлено: Статья 3. Знамя Военно-Морского Флота состоит из двустороннего полотнища, древка с навершием, со скобой и с подтоком. Полотнищем знамени Военно-Морского Флота является Военно-морской флаг Российской Федерации, представляющий собой белое прямоугольное полотнище, пересеченное синим диагональным (Андреевским) крестом. Отношение ширины флага к его длине 2:3. Отношение ширины концов креста к длине флага 1:10.”

Cel de al doilea drapel, despre care am semnalat autorităţilor ca fiind arborat neautorizat, conţine cele trei culori, dispuse pe orizontală: Alb-Galben-Negru. Acestea sun culorile imperiale ale Rusiei, deoarece primul steag Negru - Galben - Alb a fost aprobat la mijlocul secolului al XIX-lea, prin decretul împăratului Alexandru al II-lea la 11 iunie 1858 (inclus în Colecția completă de legi ale Imperiului Rus sub numărul 41551). De facto, în conformitate cu mărturiile contemporanilor și cercetările ulterioare: „în 1858 s-a produs o schimbare a steagului rusesc”, confirmându-se „culorile naționale ruse”. Mai târziu, aceste culori au fost folosite pentru a elabora noi arme teritoriale (inclusiv în ornarea stemei Basarabiei, aprobate în 1878 ).

Mai recent, deja în 2013, legislativul din St. Petersburg a înaintat o lege cu privire Simbolul istoric al Federației Ruse - drapelul național al Imperiului Rus și de modificare a Codului Federației Ruse privind încălcările administrative („Об историческом символе Российской Федерации - государственном флаге Российской империи и о внесении изменения в Кодекс Российской Федерации об административных правонарушениях”):

     1. Drapelul de Stat al Imperiului Rus este steagul, care a fost simbolul oficial de stat al Imperiului Rus în perioada 11.6.1858 – 28.04.1883.
     Drapelul de Stat al Imperiului Rus este o pânză dreptunghiulară din trei benzi orizontale egale: în partea de sus - negru , mijloc - galben ( sau aur ), iar în partea de jos - culoarea albă (sau argintiu). Raportul dintre lățimea la lungimea sa este 2:3.

     3. Drapelul de Stat al Imperiului Rus este un simbol istoric al Federației Ruse.

„Статья 1

     1. Государственным флагом Российской империи является флаг, который был официальным государственным символом Российской империи в период с 11 июня 1858 года по 28 апреля 1883 года.

     Государственный флаг Российской империи представляет собой прямоугольное полотнище из трех равновеликих горизонтальных полос: верхней - черного, средней - желтого (или золотого) и нижней - белого (или серебряного) цвета. Отношение ширины флага к его длине 2:3.
     2. Многоцветный рисунок государственного флага Российской империи помещен в приложении к настоящему Федеральному закону.

     3. Государственный флаг Российской империи является историческим символом Российской Федерации.”

 http://www.assembly.spb.ru/ndoc/doc/0/777308595

Astfel, Simbolurile adevărate, istorice şi spirituale ale poporului nostru sunt substituite şi profanate... Se încalcă flagrant Legea despre Drapelul De Stat din 2010 - Art.9 (3), ce stipulează clar: „Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi arborate numai drapele şi alte însemne vexilare înregistrate oficial de Comisia Naţională de Heraldică în Armorialul General al Republicii Moldova”.


P.S.
Avizul CNH din 25.06.2014:

 

*  *  *

După rebrendingul din 2005 de către Agenţia „RIA Novosti” a Panglicii Gardiste (supranumite Sf. Gheorghe) s-a probat intenţionat uzurparea simbolurilor naţionale ale Republicii Moldova printr-un însemn vexilologic nou, plăsmuit special în acest scop la Moscova şi considerat de către susţinătorii săi, nici mai mult, nici mai puţin ca fiind „simbolul victoriei”– ceea ce este o manipulare politică.

Originea cromatică a ordinului Sf. Gheorghe (patru clase), instituit de Ecaterina II, se trage din Panglica de mătase din trei benzi negre şi  două galbene, conform Statutului Ordinului Militar al Mucenicului Sfânt și Purtător de Biruinţe Gheorghe (1769). Acestea sunt culorile  din stema Imperiului Rus - un vultur negru în câmp de aur. „Лента шелковая о трех черных и двух желтых полосах” (Статут Военного Ордена Святого Великомученика и Победоносца Георгия. 1769).

Stalin a revenit la cromatica oranj – negru (nu galben – negru) în faleristica sovietică din perioada 1941-1945, instituind noile decoraţii: „Slava” (trei clase, în 1943. Drept o replică a Crucii Sf. Gheorghe în patru clase a Imperiului Rus) şi „Pentru victoria asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945” (1945).  

Medalia "Pentru victoria asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945", care a fost cea mai frecventă decoraţie a URSS – avea o baretă din panglică de culoarea galben-portocalie cu trei dungi negre, de 4 mm lățime. Медаль "За победу над Германией в Великой Отечественной войне 1941-1945 гг." - стала самой распространенной наградой СССР. На награде изображен И.В. Сталин, в маршальской форме, смотрящий на запад, по кругу надпись "НАШЕ ДЕЛО ПРАВОЕ", "МЫ ПОБЕДИЛИ", на реверсе по окружности надпись "ЗА ПОБЕДУ НАД ГЕРМАНИЕЙ" и пятиконечная звезда внизу, по центру слова "В ВЕЛИКОЙ ОТЕЧЕСТВЕННОЙ ВОЙНЕ 1941-1945гг.". Лента медали желто-оранжевого цвета с тремя черными полосами шириной 4 мм.

Panglica „Sf. Gheorghe”, cu siguranță este acum discreditată, fiind deja asociată nu numai cu Războiul din 1941-1945, dar şi cu anexarea Crimeei şi destabilizarea Ucrainei vecine. Iar utilizarea sa în sărbătorirea „Victoriei”, la 9 mai, este ambigue.

*  *  *

Concluzionăm, că această stare de lucruri, ce poate fi definită drept o anarhie vexilologică în Republica Moldova - se extinde şi capătă proporții, deoarece observăm că chiar şi în promovarea stilului de viaţă sănătos se apelează la o publicitate confuză din punctul de vedere al simbolisticii naţionale. Astfel,  velohora.md - o sărbătoare anuală  organizată de către TM "Gura Căinarului" „pentru toți cei care au grijă de un stil de viaţă activ!” implică neinspirat monumentul din Chişinău al  lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi... o bicicletă pusă în mâna sa.

Este adevărat că actualmente publicitatea ne dictează în toate şi-i îndrumă pe toţi. Dar, ar trebui să mai existe şi anumite limite în ceea ce priveşte utilizarea Simbolurilor naţionale (Drapel, Stemă, Însemne oficiale şi complementare ale naţiunii, statului ect.) ce ţine până la urmă de simţul bunului gust şi al demnităţii naţionale atunci când se apelează la figuri istorice şi analogii emblematice. Deoarece, nu toate sunt bune de împrumutat de peste hotare (ex.: „Statue of Liberty din NY” - simbolul naţional al SUA reprodus în cele mai diverse şi deocheate ipostaze), căci - nu tot ce este haios este şi lăudabil sau demn de repetat etc... Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău face parte din Lista candidaţilor la statutul de embleme naţionale complementare, la categoria Monumentul Naţional. (Vezi: S.Andrieş-Tabac, „Identitatea simbolică neoficială a Republicii Moldova” în revista „Akademos”, nr.1 (20), martie 2011, p.131-138).

Acţiuni concrete în stabilirea emblemelor naţionale complementare au fost întreprinse de CNH pe parcursul ultimilor ani, printre care şi cele din 2010, cu ocazia pregătirii volumului „Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova” (Chişinău, 2010) în cadrul Instituţiei publice „Enciclopedia Moldovei”. Cartea a inclus compartimentul „Simboluri naţionale derivate şi complementare”. Iar în Tabloul general al candidaţilor la statutul de emblemă neoficială a Republicii Moldova pentru reprezentarea în paginile noului paşaport biometric, propus la Masa rotundă „Identitatea simbolică neoficială a Republicii Moldova”, ediţia a II-a, din 3 februarie 2011 la categoria Monumente de for public – figurează, desigur că – „Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău, sculptor Alexandru Plămădeală”.

Ulterior printre Simbolurile recomandate de Comisia Naţională de Heraldică pentru reprezentare pe paginile noului paşaport biometric în calitate de embleme de identificare a Republicii Moldova, aprobate în şedinţa CNH din 22 februarie 2011 sunt prezente următoarele: I. Simboluri de bază, în ordinea descendentă a importanţei lor emblematice:

1. Stema de Stat;

2. Drapelul de Stat;

3. Imnul de Stat (text şi partitură);

4. Harta Republicii Moldova în context geografic;

5. Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău;ş.a.

Iar spotul publicitar lansat şi comentat deja pe larg pe internet şi în mass-media – în care se utilizează distorsionat imaginea sacră a Monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care-l reprezintă pe cel mai vestit român din toate timpurile (conform rezultatului campaniei mediatice „Mari Români”, derulate în 2006 la TVR) – poate fi considerat o defăimare (desconsiderare) a unui Simbol naţional din categoria Emblemelor naţionale oficiale complementare („monumentale”).

Să o spunem răspicat că „opera” cade sub incidenţa LEGII Nr. 86 din 28.07.2011 „Cu privire la simbolurile publice” (Art.4. -1,- n), care prevede, conform Art. 14, o protecţie juridică a simbolurilor publice. Cu atât mai mult că toate legile în vigoare (inclusiv şi cea Cu privire la publicitate) urmau să fie aduse în concordanţă cu LEGEA Nr. 86 din 28.07.2011 „Cu privire la simbolurile publice”.

„Imaginaţia nu trebuie să corupă imaginea” – expresia unui blogger. Or, imaginea lui Ştefan cel Mare este sfântă (ca şi personajul istoric, de altfel, canonizat în 1992). Cred că cei care au realizat spotul (în care în prim plan apare Domnul Moldovei –  fără Crucea din mâna stîngă ridicată, ţinând sus o bicicletă – cât de original şi creativ vă pare? Şi de ce nu au apelat, de ex., la monumentul lui Kotovski, urcându-l pe Grigore Ivanovici pe o bicicletă?) au adus un mare deserviciu proiectului, deoarece avem şi oameni culţi. Nu cred ca îndemnul de a urca pe bicicletă trebuie sa fie conjugat cu ridiculizarea slăvitului voievod. Într-un cuvânt: prost gust şi lipsă de inspiraţie. (La fel ca şi în cazul spotului video publicitar din 2011, urmat de postere (calendare pentru anul 2012), în care Ştefan cel Mare coboară de pe soclul monumentului şi citeşte un ziar. Vezi: http://jurnal.md/ro/news/-tefan-cel-mare-a-coborat-de-pe-postament-video-212179/?fb_comment_id=fbc_10150368591164909_19410699_10150369613669909&ref=notif&notif_t=open_graph_comment#f3a2e41c484c2 ).

Animozitatea nu a luat sfârşit, căci pe 18 mai 2014 va avea loc VeloHora, care va fi pe larg mediatizată, iar odată cu această acţiune şi spotul buclucaş (https://www.facebook.com/velohora ).

Este evident că, monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău, creaţia sculptorului basarabean Alexandru Plămădeală, este un Simbol naţional, cu statut de emblemă neoficială la categoria „Monumente de for public” şi NU este permisă o asemenea publicitate dubioasă. Totodată, monumentul celebru face parte din „operele de artă ce constituie patrimoniul culturii naţionale”, fiind ocrotit şi de „Legea cu privire la publicitate” (Nr.1227-XIII  din  27.06.97) - Articolul 11: Publicitatea amorală.  

Mediatizarea într-un mod grotesc, de grafică computerizată, a acestui vestit monument nu poate să ne provoace decât stupoare şi să ştirbească din grandoarea emblematică a unicului Monument de for public, precum se prezintă această operă de artă. În cazul dat scopul NU scuză mijloacele... Deoarece, după cum au menţionat deja istoricii şi specialiştii în domeniul heraldicii: „Prin valoarea artistică şi simbolică excepţională, precum şi prin ataşamentul sincer manifestat de cetăţeni, monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău a depăşit cu mult faima oricărui alt monument de for public din Republica Moldova şi de departe este o emblemă naţională în tot înţelesul cuvântului”. (Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova. Coord. S. Andrieş-Tabac. –Chişinău: Enciclopedia Moldovei, 2010, p.360).

dr., confer. Vlad MISCHEVCA

(membru al Comisiei Naţionale de Heraldică)

7 mai 2014.

27 aprilie – Ziua Drapelului de Stat în Republica Moldova!

Atribut şi simbol al Republicii Moldova, Drapelul de Stat - Tricolorul a ajuns la cea de-a 23-a aniversare. Conform Legii despre „Drapelul de Stat” din 2010: „Drapelul de Stat al Republicii Moldova este un simbol oficial major al suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova.”

Noua legislaţie adoptată în ultimii ani: Legea Nr. 217 din 17.09.2010 privind „Drapelul de Stat al Republicii Moldova” (publicată la 26.11.2010 în Monitorul Oficial, Nr. 231-234); Legea Nr. 86 din 28.07.2011 cu privire la „Simbolurile publice” (publicată la 04.10.2011 în Monitorul Oficial, Nr. 164-165), data intrării în vigoare: 01.01.2012; Legea privind „Stema de Stat a Republicii Moldova”, adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova la 7 martie 2013 (http://newsmoldova.md/society/20130307/193154625.html ) – au fost coordonate cu opiniile specialiştilor din Comisia Naţională de Heraldică (CNH) şi a umplut încă un gol în jurisdicţia Republicii Moldova, contribuind la alinierea ţării noastre la standardele mondiale în ceea ce priveşte normele utilizării Simbolurilor de Stat. De aceea suntem solidari cu asemenea decizii, fiind în aşteptarea ca noile legi – aplicate în viaţă, să ridice respectul faţă de Drapel, Stemă şi Imn.

Patriotismul, într-adevăr, izvorăşte din buna cunoaştere a Istoriei neamului şi se educă din copilărie. Respectul şi propagarea însemnelor naţionale este un indiciu al civilizaţiei moderne şi în general, pretutindeni în Occident, iar în Grecia şi Polonia o atestasem ca martor ocular – atitudinea faţă de simbolurile heraldice şi vexilologice este permanent respectuoasă, fiind o sursă de mândrie naţională.

Astăzi, pentru a păstra cuceririle Mişcării naţionale de emancipare a românilor moldoveni de la Est de Prut, este pe cât de actuală cunoaşterea istoriei Simbolurilor noastre naţionale, pe atât de necesară şi propagarea sensului lor iniţial, adevărat. Acestea sunt simbolurile suveranităţii statului asupra teritoriului naţional, sunt acele însemne ce deosebesc un stat, o naţiune de alta. Iar în cazul când prin negura vremurilor se desluşeşte evident comunitatea cromatică a culorilor naţionale sau a simbolurilor heraldice – sunt dovezi în plus ale unităţii istorice a aceluiaşi neam, popor despărţit...

23 de ani sunt o perioadă suficientă pentru a privi evenimentele deja de pe poziţia cercetătorului echidistant, cu o analiză şi abordare a subiectului mai puţin politologică sau publicistică, punând accentele pe realizările şi problemele simbolisticii naţionale.

O privire retrospectivă a evoluţiei istorice a Drapelului Tricolor a fost imperativă la sfârşitul anilor 80 ai sec. trecut şi tot atât de actuală râmâne şi astăzi, deoarece se mai aud voci care contestă dreptul cetăţenilor Republicii Moldova la culorile naţionale ale românilor. Bătălia pentru Tricolorul naţional, declanşată în acea perioadă de către intelectualitatea moldavă s-a încununat, până la urmă, cu un succes răsunător – la 27 aprilie 1990. Fapt, ce ne face să ne mândrim cu acei istorici, artişti plastici şi politicieni care au argumentat şi optat pentru Adevărul istoric şi tradiţia seculară a poporului nostru. Să ne amintim, că la acea dată RSSM se prezenta ca un stat butaforic, cu simboluri impuse sau mai bine zis inventate de pe un calapod străin – cel al imperiului sovietic…

Forţa argumentului istoric a fost de o aşa putere încât nici măcar guvernarea comunistă nu a îndrăznit să revizuie Stema şi Drapelul de Stat, chiar dacă au şi încercat să atace duşmăneşte Drapelul, etichetând-ul drept unul „fascist”. Cert se prezintă, că Tricolorul nu a învrăjbit societatea şi nu ne-a dezbinat. Un fals argument rămâne opinia celor de la Tiraspol şi nu doar, precum că Limba română şi Drapelul naţional ar fi fost factorii care au îndepărtat malurile Nistrului şi au alimentat conflictul Transnistrean.

Simbolistica naţională, ca şi simbolistica culturii în general, posedă un statut înalt de semioticitate. Ea poate fi concepută ca o codificare originală, înţeleasă de către toţi sau majoritatea reprezentanţilor unui anumit mediu etnocultural.

Cercetările de specializate au demonstrat că dezvolatea etnosocială a popoarelor din Europa Centrală poate fi divizată în două mari etape istorice: prenaţională şi naţională (considerându-se că formarea naţiunilor are lor în a doua jumătate a sec. XVIII). O dată cu constituirea şi consolidarea conştiinţei naţionale şi a deosebirii etnice faţă de alte popoare creştine, ideile comunităţii religioase au fost depăşite, fiind înlocuite cu principiile naţionale. Astfel, în ceea ce priveşte Ţările Române, către sfârşitul sec. XVIII are loc trecerea de la „conştiinţa ortodoxă” la „conştiinţa naţională”. „Veni o vreme, menţiona Nicolae Iorga, când românul de la Dunăre fu în stare să preţuiască nemărginitul folos al doctrinei naţionale care se formase între fraţii săi mai luminaţi de dincolo de munţi. Unitatea culturală a neamului românesc fu restabilită”.

De altfel, în procesul sinuos al eliberării de sub dominaţia otomană, sub pericolul iminent al expansiunii ţariste şi habsburgice, simbolurilor naţionale le-au revenit un rol deosebit, ele aflându-se în prima linie a emancipării românilor pe parcursul sec. XIX (manifestându-se plenar în timpul revoluţiei paşoptiste, în perioada Unirii Principatelor şi a dobândirii independenţei României), păstrându-şi ulterior importanţa mai ales în perioadele de cotitură: anii 1917-1918 şi 1989-1991.

Istoricii de la Chişinău au demonstrat în lucrările sale că mişcarea de eliberare socială şi naţională a moldovenilor din stânga Prutului şi Nistrului în turbulentul an 1917 a decurs sub flamura drapelului tricolor naţional. Din primăvara anului 1917 tricolorul (numit în documentele epocii: „steagul naţioanl”, „steagul românesc”, „drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldoveneşti” etc.) a fost arborat în satele şi oraşele basarabene, precum şi la Tiraspol, Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostaşii moldoveni. Ziarul „Cuvânt moldovenesc” din 31 mai 1917 a relatat despre „cea dintâi ridicare a steagului moldovenesc în Basarabia”, legată de numele patriotului A. Paladi, care se afla, la sfârşitul lunii aprilie 1917 la Sărata Veche din judeţul Bălţi. La 30 aprilie el a propus sătenilor „să se facă o serbare cu ridicarea steagurilor – revoluţionar (roşu) şi moldovenesc (albastru-galben-roşu)…”

Dramatismul luptei pentru Tricolor şi polemicile aprinse în jurul aprobării Drapelului de Stat al Republicii Moldova alcătuiesc o adevărată istorie a renaşterii naţionale. Prima atestare documentară legată de acţiuni patriotice în care s-au utilizat simbolurile naţionale vexilologice din perioada sovietică se prezintă cea din 1966. Confecţionarea şi arborarea „primului tricolor românesc postbelic în Moldova sovietică” a fost întreprinsă de către lăcătuşul Gheorghe Muruziuc din Alexandreni (r-l Sângerei), în noaptea de 27 spre 28 iunie 1966. Arborarea tricolorului pe coşul Fabricii de zahăr timp de 5 ore în ziua de 28 iunie 1966 – aniversarea a 26-a a cotropirii Basarabiei şi a Nordului Bucovinei – s-a soldat pentru patriotul din Alexandreni cu condamnarea la 2 ani de închisoare.

O decizie importantă, care a determinat, în fond, argumentarea ulterioara la revenirea Tricolorului şi Stemei istorice a fost adoptarea la 20 mai 1989 de către Frontul Popular al Moldovei a Rezoluţiei nr. 3 a Congresului I de constituire a FPM „Cu privire la însemnele naţionale”.

Voinţa maselor la sfârşitul anilor ’80, conjugată cu cercetările istoricilor, au impus problema schimbării stemei de stat şi drapelului R.S.S.M. şi drept urmare la 19 octombrie 1989 Prezidiul Sovietului Suprem a creat o Comisie specială „pentru studierea simbolicii naţional-statale”, care şi-a expus la 28 februarie 1990 opinia într-un raport, ce prevedea organizarea unui concurs pentru noile simboluri ale R.S.S.M.

Deja în ajunul manifestării tradiţionale a demonstraţiei de 1 mai, când cetăţenii urmau să manifesteze, fie că sub flamuri noi – tricolore s-au cu cele vechi – „sovietice”, la Prima Sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 27 aprilie 1990 s-a legiferat oficial Drapelul tricolor cu stema amplasată în centrul fâşiei galbene (stemă, ce urma să fie aprobată ulterior).

Patriotismul, într-adevăr, izvorăşte din buna cunoaştere a Istoriei neamului şi se educă pe toate căile. Respectul şi propagarea însemnelor naţionale este un indiciu al civilizaţiei moderne şi nu putem înţelege critica şi ironia vizavi de aceste norme legislative (în unele ziare de la Chişinău acestea fiind prezentate ca a un fel de „patriotism cu de-a sila”). În general, pretutindeni în Occident, mai ales în SUA şi în statele UE – atitudinea faţă de Simbolurile heraldice şi vexilologice este permanent respectuoasă, fiind o sursă de mândrie naţională şi demnitate civică.

În acest context, vom menţiona, că Drapelul de Stat al Republicii Moldova (legiferat de către Parlament la 27 aprilie 1990) îmbină cele trei culori naţionale ale românilor de pretutindeni: albastru-galben-roşu. Tricolorul românesc cu Stema Republicii Moldova (tradiţionalul Cap de bour, adoptat de Parlament la 3 noiembrie 1990), plasată în centru, este Simbolul vexilologic (din lat. vexillum – steag) al statului suveran şi independent – Republica Moldova, fiind prin esenţa sa în primul rând un drapel naţional (şi, totodată, de Stat). Conform descrierii şi imaginii Drapelului de Stat (în baza Legii din 2010):

„Articolul 2.  (1) Drapelul de Stat reprezintă o pînză dreptunghiulară, cu proporţia dintre înălţimea şi lungimea pînzei de 1:2, tripartită vertical egal, începînd de la lance în culorile albastru, galben şi roşu, şi avînd în mijlocul cîmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova, a cărei lăţime constituie 1/5 din lungimea drapelului.   (2) Blazonarea heraldică a Drapelului de Stat este: tricolor (1:2) vertical albastru-galben (de aur)-roşu, purtînd în mijlocul cîmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova (1/5 L).   (3) Versoul Drapelului de Stat este în oglindă în raport cu faţa pînzei... (5) Nuanţele heraldice ideale ale culorilor Drapelului de Stat sînt albastru (azur) de Berlin, galben crom şi roşu vermion.”

„Articolul 12. Drapelul Naţional al Republicii Moldova:  (1) Pînă la adoptarea unor însemne vexilare distincte, Drapelul de Stat exercită funcţiile Drapelului Naţional al Republicii Moldova, cumulînd calităţile de Drapel Civil, Drapel de Stat şi Drapel de Război.   (2) În calitate de Drapel Civil al Republicii Moldova, Drapelul de Stat poate fi arborat de persoanele fizice la domiciliu sau la reşedinţa lor, precum şi de persoanele juridice înregistrate oficial în Republica Moldova la sediile lor, cu respectarea prezentei legi.”

Rădăcinile tradiţiei unui Steag autohton se pierd în negura vremurilor, probabil încă din timpurile când strămoşii noştri geto-daci au purtat cu dârzenie „Dragonul dacic”... Dragonul dacic, semnificând un simbol şi o tradiție istorică de milenii a poporului nostru, nu întâmplător a fost ales în 2012 în calitate de prototip pentru elaborarea mascotei oficiale a Echipei Olimpice a Republicii Moldova (Drăguşor).

         Dragonul dacic, ca simbol vexilologic, având multiple variante, se încadrează printre drapelele care „au făcut istoria lumii” timp de peste 2 500 de ani din Asia și până la Atlantic, fiind prezent şi în evul mediu (în epoca cruciadelor). Originea steagului poate fi găsită, cu certitudine, la triburile dacice (dahilor, geţilor), preluat ulterior atât de aliaţi, cât şi de inamici, suferind unele transformări la nivelul executării capului şi cromaticii elementelor sale. Dragonul dacic a fost stindardul armatei dacilor, preluat de romani (numindu-l „draco”) – începând cu secolul II d.C. și era format prin îngemănarea a trei elemente: cap de lup, trup de șarpe și aripi. S-au păstrat numeroase reprezentări ale acestuia pe Columna lui Traian şi pe Arcul de Triumf al împăratului Galerius.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea (ani de referinţă: 1821-1834-1848) poporul nostru demonstrând existenţa unei naţiuni unitare pe întreg teritoriul vechii Dacii şi bazându-se pe tradiţia istorică a ridicat Tricolorul românesc la nivel de însemn vexilologic naţional, afirmându-l de atunci înainte ca simbol şi călăuză în mişcarea revoluţionară de emancipare şi unificare naţională! Măreţele momente ale istoriei noastre, precum Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, Independenţa din 1877 şi Marea Unire din 1918, luptele purtate în cele două războaie mondiale, s-au desfăşurat toate sub flamura Drapelului Tricolor Național.

Bătălia pentru noile simboluri ale Republicii Moldova – Tricolorul naţional şi Stema tradiţională – au demarat la sfârşitul anilor ’80 a secolului trecut, atât pe cale politică, cât şi istoriografică: purtându-se discuţii şi polemici controversate în presă, la Radio, TV şi la manifestările publice de la Chişinău şi din întreaga republică. Am scris, am scandat şi ne-am confruntat din plin, ca până la urmă cauza naţională şi adevărul istoric să triumfe... De amintit că, marele patriot al neamului Gheorghe Ghimpu (1937 – 2000) a fost acel care a arborat pentru prima dată, la 27 aprilie 1990, Tricolorul de Stat pe cupola Parlamentului moldav.

Să nu uităm, deci, cuvintele lui Alexandru Ioan Cuza – ultimului domn al Principatului Moldovei (1859) şi primului domnitor al Principatelor Unite (1859 – 1862) şi al României (1862 – 1866), care declarase patetic, la 2.09.1863: „Steagul este... trecutul, prezentul şi viitorul Ţării!.. El este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşce copiii voştri.”

Concluzionăm, că tricolorul românesc, apărut şi afirmat ca simbol vexilologic în prima jumătate a sec. al XIX-lea, are o origine populară şi general românească, venind, cu siguranţă, din timpuri foarte vechi. El n-a fost imitat de români după alţii şi nici n-a fost dat ori sugerat românilor de vreo putere străină. Drapelul tricolor a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei de la 1848, când Guvernul provizoriu de la Bucureşti a promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional.

În România Ziua Drapelului Naţional, în calitate de Simbol al luptei poporului român pentru libertate, a fost instituită la 26 iunie (prin Legea nr. 96/1998), amintind „fiecărui cetăţean român datoria sfântă de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa României, acordându-i-se şi denumirea de stindard al libertăţii”.

Putem conchide că studierea şi cunoaşterea istoriei simbolurilor naţional-statale, a drapelului şi stemei, rămâne actuală şi necesară în continuu, deoarece trecutul oricărui popor, glorioasele fapte ale înaintaşilor cuprind şi acele simboluri, însemne sau culori heraldice ce au fost zugrăvite pe steagurile şi blazoanele lor. Cu atât mai mult când astăzi în Republica Moldova, pe de o parte, se aud din ce în ce mai tare voci ale unor profani în istorie şi heraldică care cer revizuirea Simbolurilor naţionale – atât de greu readuse în casele noastre. Aceşti pseudo-patrioţi ai Moldovei ar trebui mai bine să însuşiască în calitate de primă („ad hoc”) axiomă etnoistorică: chiar dacă „nu toţi românii sunt moldoveni, dar cu certitudine orice moldovean este român!”

Pe de altă parte, are loc profanarea Stemei şi Drapelului naţional, uneori din simplul motiv al lipsei de cunoştinţe în domeniul heraldicii şi vexilologiei, când se utilizează neadecvat sau se subestimează rolul lor în viaţa social-politică, culturală şi mai ales în instruirea patriotică a generaţiei tinere. Unele mişcări şi partide politice nu respectă legislaţia cu privire la utilizarea simbolurilor publice. Mai mult ca atât, se promovează insistent simboluri străine, de sorginte ţaristă – precum ar fi panglica oranj-negru a decoraţiei ruseşti a ordinului Sfântului Gheorghe, care induce confuzii în buna desfăşurare a politicii de stat în domeniul heraldicii naţionale, contribuind la reabilitarea regimului sovietic şi promovarea imaginii Uniunii Sovietice în legătură cu cel de-al Doilea Război Mondial. Forurile administraţiei locale şi cele centrale nu veghează la utilizarea corectă a Simbolurilor de Stat şi nu elaborează suficient de activ, împreună cu specialiştii în heraldică steme şi drapele noi (mai bine zis revenirea, unde e posibil, la cele vechi, tradiţionale) atât ale instituţiilor (ministerilor) şi organizaţiilor cât şi ale oraşelor, satelor şi raioanelor din republica noastră.

            Iată de ce, în această ordine de idei, ştiinţa şi arta heraldică (incluzând şi disciplina specială – vexilologia) se prezintă ca o ştiinţă istorică mereu actuală, având şi funcţii practice, aplicative cu un impact deosebit pentru activitatea cotidiană a statului şi a cetăţenilor, mai ales în sfera educaţiei civice şi patriotico-militare. Fapt ce nu poate fi realizat fără o mai bună cunoaştere şi propagare a Simbolurilor oficiale ale ţării, care pe bună dreptate, trebuie să facă parte din tezaurul şi sufletul neamului nostru.

Vlad Mischevca, dr., conferenţiar, ex-preşedintele CNH.

Literatura recomandată:

Mischevca V., Negrei I., Nichitici A. Simbolurile Ţării Moldovei. Chişinău, 1994.

Mischevca V., Negrei I. Simbolurile Ţării Moldovei. O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XIX.  Ed. a II-a. Chişinău, 2010.

Simbolurilor Naţionale ale Republicii Moldovei. / Coord., red. şt. Silviu Andrieş-Tabac. Chişinău, 2011.

 http://diaspora.md/?pag=news&tip=noutati_rm&opa=view&id=926&l=
 

http://www.youtube.com/watch?v=it5oPtFNPlA

ALEXANDRU MORARU FILM - ISTORICUL VLAD MISCHEVCA LA SĂRBĂTOAREA TRICOLORULUI - ALEXANDRU MORARU FILM - ISTORICUL VLAD MISCHEVCA LA SĂRBĂTOAREA TRICOLORULUI 2011 27 aprilie (Ministerul Apararii) primele 12 min2011 27 aprilie (Ministerul Apararii) primele 12 min

"- Ştefane, gazeta ta..."

La umbra slăvitului voievod

se neglijează o Lege, care stipulează clar ce este un Simbol cu statut de emblemă naţională complementară!

Lungă şi anevoioasă a fost calea victoriei Simbolurilor naţionale în Republica Moldova şi mai este încă mult până când vom conştientiza rostul şi valoarea lor perenă. Alături de Stemă şi Tricolor mai sunt un şir de însemne identitare simbolice neoficiale ale Republicii Moldova, care trebuiesc cunoscute şi venerate.

Actualmente publicitatea ne dictează în toate şi-i îndrumă pe toţi. Dar, ar trebui să mai existe şi anumite limite în ceea ce priveşte utilizarea Simbolurilor naţionale (Drapel, Stemă, Însemne oficiale şi complementare ale naţiunii, statului ect.) ce ţine până la urmă de simţul bunului gust şi al demnităţii naţionale atunci când se apelează la figuri istorice şi analogii emblematice. Să conştientizăm că, nu toate sunt bune de împrumutat de peste hotare (ex.: „Statue of Liberty din NY” - simbolul naţional al SUA difuzat în cele mai diverse şi deocheate ipostaze), căci - nu tot ce este haios este şi lăudabil sau demn de repetat etc... Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău face parte din Lista candidaţilor la statutul de embleme naționale complementare, la categoria Monumentul Naţional. (Vezi: S.Andrieş-Tabac, „Identitatea simbolică neoficială a Republicii Moldova” în revista „Akademos”, nr.1 (20), martie 2011, p.131-138).

Acţiuni concrete în stabilirea emblemelor naţionale complementare au fost întreprinse de CNH pe parcursul ultimilor ani, printre care şi cele din 2010, cu ocazia pregătirii volumului „Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova” (Chişinău, 2010) în cadrul Instituţiei publice „Enciclopedia Moldovei”. Cartea a inclus compartimentul „Simboluri naţionale derivate şi complementare”. Iar în Tabloul general al candidaţilor la statutul de emblemă neoficială a Republicii Moldova pentru reprezentarea în paginile noului paşaport biometric, propus la Masa rotundă „Identitatea simbolică neoficială a Republicii Moldova”, ediţia a II-a, din 3 februarie 2011 la categoria Monumente de for public – figurează, desigur că – „Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău, sculptor Alexandru Plămădeală”.

Ulterior printre Simbolurile recomandate de Comisia Naţională de Heraldică pentru reprezentare pe paginile noului paşaport biometric în calitate de embleme de identificare a Republicii Moldova, aprobate în şedinţa CNH din 22 februarie 2011 sunt prezente următoarele: I. Simboluri de bază, în ordinea descendentă a importanţei lor emblematice:

1. Stema de Stat;

2. Drapelul de Stat;

3. Imnul de Stat (text şi partitură);

4. Harta Republicii Moldova în context geografic;

5. Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău;ş.a.

Astfel, această imagine emblematică urmează să apară şi în paginile noului paşaport biometric al cetăţenilor RM (potrivit planului de acţiuni stabilit, noul model de paşaport biometric va fi introdus în 2012).

Iar spotul publicitar lansat şi comentat deja pe larg pe internet şi în mass-media – în care se utilizează distorsionat imaginea sacră a Monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care-l reprezintă pe cel mai vestit român din toate timpurile (conform rezultatului campaniei mediatice „Mari Români”, derulate în 2006 la TVR) – poate fi considerat o defăimare (desconsiderare) a unui Simbol naţional din categoria Emblemelor naţionale oficiale complementare („monumentale”). Autorii descriu încântaţi propria realizare, în care „Domnul Ştefan cel Mare şi Sfânt a coborât de pe piedestal şi s-a plimbat prin grădina publică, pentru a putea citi JURNAL de Chişinău. După ce a căpătat ziarul, acesta s-a aşezat lângă postament şi a continuat mulţumit lectura. Nu este un subiect de film, ci scenariul noului spot publicitar...”

Să o spunem răspicat că „opera” cade sub incidenţa LEGII Nr. 86 din 28.07.2011 „Cu privire la simbolurile publice” (Art.4. -1,- n), care prevede, conform Art. 14, o protecţie juridică a simbolurilor publice. Cu atât mai mult că toate legile în vigoare (inclusiv şi cea Cu privire la publicitate, la care face referire redacţia ziarului) urmau să fie aduse în concordanţă cu LEGEA Nr. 86 din 28.07.2011 „Cu privire la simbolurile publice”.

„Imaginaţia nu trebuie să corupă imaginea” – expresia unui blogger. Or, imaginea lui Ştefan cel Mare este sfântă (ca şi personajul istoric, de altfel, canonizat în 1992). Cred că cei care au realizat spotul (în care în prim plan apare Domnul Moldovei –  fără Crucea din mâna-i lui dreaptă, aruncându-și spada şi citind un Ziar – cât de original şi hazliu vă pare? Şi de ce nu au apelat, de ex., la monumentul lui Kotovski, coborându-l pe Grigore Ivanovici de pe cal?) au adus un mare deserviciu redacţiei ziarului, întrucât „Jurnalul de Chişinău” e citit de oameni culţi. Nu cred ca îndemnul de a citi trebuie sa fie conjugat cu ridiculizarea slăvitului voievod. Într-un cuvânt: prost gust şi lipsă de inspiraţie. (Vezi: http://jurnal.md/ro/news/-tefan-cel-mare-a-coborat-de-pe-postament-video-212179/?fb_comment_id=fbc_10150368591164909_19410699_10150369613669909&ref=notif&notif_t=open_graph_comment#f3a2e41c484c2 )

Animozitatea nu a luat sfârşit, căci au fost tipărite şi difuzate postere (calendare- 2012) cu acelaşi subiect fain al scenariului „noului spot publicitar al  JURNALULUI de Chişinău, care a pus pe jar internauţii din Republica Moldova şi a fost preluat de majoritatea site-urilor moldoveneşti...”, spotul publicitar fiind vizionat la acea dată de către 54 de mii de vizitatori – după cum scria cu mândrie ziarul în cauză la 8 noiembrie 2011. (http://ziar.jurnal.md/2011/11/08/jurnal-de-chisinau-un-ziar-pentru-domnii-adevarati/ )

Este evident că, monumentul lui Ştefan cel Mare din Chişinău, creaţia sculptorului basarabean Alexandru Plămădeală, este un Simbol naţional, cu statut de emblemă neoficială la categoria „Monumente de for public” şi NU este permisă o asemenea publicitate dubioasă. Totodată, monumentul celebru face parte din „operele de artă ce constituie patrimoniul culturii naţionale”, fiind ocrotit şi de „Legea cu privire la publicitate” (Nr.1227-XIII  din  27.06.97) - Articolul 11: Publicitatea amorală.  

Mediatizarea într-un mod grotesc, de animaţie computerizată, a acestui vestit monument nu poate să ne provoace decât stupoare şi să ştirbească din grandoarea emblematică a unicului Monument de for public, precum se prezintă această operă de artă. În cazul dat scopul NU scuză mijloacele... Deoarece, după cum au menţionat deja istoricii şi specialiştii în domeniul heraldicii: „Prin valoarea artistică şi simbolică excepţională, precum şi prin ataşamentul sincer manifestat de cetăţeni, monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău a depăşit cu mult faima oricărui alt monument de for public din Republica Moldova şi de departe este o emblemă naţională în tot înţelesul cuvântului”. (Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova. Coord. S. Andrieş-Tabac. –Chişinău: Enciclopedia Moldovei, 2010, p.360).

dr., confer. Vlad MISCHEVCA

(membru al Comisiei Naţionale de Heraldică)

Chişinău, noiembrie 2011.

 

ANEXĂ

Extrase din LEGEA Nr. 86 din 28.07.2011 „Cu privire la simbolurile publice”.

Publicată: 04.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 164-165,   art Nr : 478. Data intrării în vigoare : 01.01.2012.

Articolul 1. Domeniul de reglementare -  Prezenta lege reglementează raporturile juridice care ţin de înregistrarea, protecţia juridică şi utilizarea simbolurilor publice aferente domeniilor: heraldic, vexilologic, imnologic, sigilografic, faleristic şi uniformistic.

 Articolul 3. Noţiuni principale

  În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

  simboluri publice – totalitate a însemnelor heraldice, vexilologice, imnice, sigilografice, faleristice şi uniformistice destinate identificării posesorului şi etalate în acest scop;

  simboluri naţionale – simboluri de stat şi alte însemne care indică identitatea Republicii Moldova ca stat sau ca entitate colectivă;

  Articolul 4. Simbolurile naţionale

  (1) Simboluri naţionale sînt:

  ...n) emblemele naţionale oficiale complementare (floristice, zoomorfe, avimorfe, monumentale etc.);

(12) Simbolurile naţionale fac parte din domeniul public al statului şi sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
    (13) Reproducerea simbolurilor naţionale şi a elementelor acestora în simboluri corporative, teritoriale şi particulare se admite în limitele regulamentului de utilizare a simbolului naţional respectiv.

 Articolul 14. Protecţia juridică a simbolurilor publice

  (1) Simbolurile publice beneficiază de protecţie juridică dacă sînt noi şi individualizante din punct de vedere semantic.

  (2) Simbolul public se consideră nou dacă nu a fost făcut public pînă la data înregistrării.

  (3) Simbolul public se consideră individualizant dacă impresia generală pe care o produce este distinctă de impresia generală pe care o produce orice alt simbol public înregistrat.

  (4) Beneficiază de protecţie juridică numai simbolurile publice înregistrate în Armorialul General al Republicii Moldova.

  (5) Profanarea simbolurilor publice atrage răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

  Articolul 15. Dispoziţii finale şi tranzitorii

  (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2012.

  (2) Simbolurile naţionale în vigoare ale Republicii Moldova adoptate conform legislaţiei vor fi înregistrate în Armorialul General în condiţiile prezentei legi...

    (5) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=340408&lang=1

L E G E

cu privire la publicitate

Nr.1227-XIII din 27.06.97

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67-68/555 din 16.10.1997

Articolul 11. Publicitatea amorală

(1) Se consideră amorală publicitatea care:

a) încalcă normele unanim acceptate ale umanismului şi moralei prin ofense, comparaţii şi imagini defăimătoare privind rasa, naţionalitatea, profesia, categoria socială , vîrsta, sexul, limba, convingerile religioase, filozofice, politice şi de alt gen ale persoanelor fizice;

b) defăimează operele de artă ce constituie patrimoniul culturii naţionale şi universale;

c) discrediteaz ă simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) şi cele religioase, valuta naţională a Republicii Moldova şi a altor state.

(2) Publicitatea amorală este interzisă.