Când prima dată am trecut
Eu „Podul lui Eiffel” la Prut –
Eram prea mic să-l fi ştiut.
Fiind copil, chiar m-am temut…
Să văd ceva necunoscut
Pe malul celălalt de Prut.
Doar, propaganda ne-ntrerupt
Şi zi, şi noapte s-a zbătut,
Servindu-ne „mălai bătut”:
"Pe malul râului abrupt trăiesc străinii!
Iar ei – românii –
Sunt răi hainii"…
Şi, ca să vezi, când m-am întors – voios şi mult mai sănătos,
Văzându-mi fraţii, bucuros, am înţeles în mintea mea:
- Nu-i un hotar ce ar putea să ne dezbine aiurea,
Materna limba – româna – să ne-o desfacă apa grea!
Căci, nu există alt mijloc decât să fim Toţi – la un loc,
Şi mari, şi mici – prinşi într-un joc!
(© V.M., 1970-2016)
