Stare

foto - Marcin Ryczek

Stare 

Am tras pân-jos oblonul

Şi-nchisem telefonul,

Azi nu-s prezent pe scenă –

Zicând că, am migrenă.

Mă roade o problemă,

Ce este o dilemă –

De ce viaţa-i arenă?

Şi, deseori, obscenă...

Nu-mi mai postez eu starea,

Căci, mă apucă jalea.

Iar, tu, cu-nverşunare –

Tot presuri, presuri sare...

Te joci de-a supărarea
Şi-ncerci să-mi vezi răbdarea,

Chiar vrei – că-mi iau cărarea?

25.11.2013

De la Vilno la Vilnius: 1812 - 2013

Paralele istorice basarabene: 1812-2013

http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=4653&zidc=1

http://www.timpul.md/articol/vlad-mischevca-de-la-vilno-la-vilnius---paralele-istorice-basarabene-1812-2013-51885.html

 

 

Palace of Leontius Bennigsen in Zakret (today, Vingio Park)

The three-storey Jesuit Palace built after the design by architect Johann Christoph Glaubitz was acquired by the governor general of Vilnius Leontius Bennigsen in 1801. During a ball that took place in the palace on 24 June 1812, the Russian emperor Alexander I received the news about the invasion of the French army. In 1812 the palace housed the French military hospital, which burned down during the war. Later the tsarist administration failed to renovate the palace. It slowly deteriorated and was pulled down in 1855.

Artist M. Jannuszewicz. 1836. 

http://www.lnm.lt/en/virtual-exhibitions/lithuania-and-the-french-russian-war-of-1812?task=view&id=576

Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Adrian Păunescu, 1997.

Suntem sub presiunea ştirilor din ultimele zile – înainte de sammit-ul istoric de la Vilnius. Azerbaidjanul renunță, pe ultima sută de metri, la posibilitatea de a deveni membru asociat al Uniunii Europene. Guvernul ucrainean a adoptat săptămâna trecută o decizie de suspendare a procesului de semnare a Acordului de asociere cu UE. Anterior, Armenia a anunțat că nu va înainta pe calea integrării europene... Înseamnă oare că saummit-ul de la Vilnius este deja un eşec pentru Uniunea Europeană şi o catastrofă pentru Republica Moldova? 

Se susţine că, în disputa dintre Rusia și UE, Republica Moldova este un „premiu neînsemnat” (The Economist, citat de UNIMEDIA), dar miza noastră nu poate fi pusă totalmente în raport de rezultatul bătăliei marilor puteri pentru statele CSI din fosta URSS. Viitorul Moldovei este legat indispensabil de Uniunea Europeană, fiindca trecuult ne este unul european. Consider, că aderarea trebuie să cuprindă gradual şi factorul istorico-geografic al statelor aspirante. Iar, pentru Republica Moldova scopul este nu doar asocierea, alias parafarea şi ratificarea  documentelor semnate la sammit-ele UE, cât revenirea, propriu-zisă, în familia statelor europene.

Astfel, vom rectifica acea nedreptate istorică, săvârşită la adresa poporului nostru acum două secole, când Principatul Moldovei a fost sfârtecat în jumătate. Parcursul european al Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost deturnat pentru un secol – prin anexarea ei, în mai 1812, la Rusia ţaristă, iar apoi cotropirea, în iunie 1940, de către URSS şi reocuparea de regimul sovietic în 1944... Basarabia a devenit zonă de contact-conflict între două lumi antagoniste. Problema basarabeană a devenit demult o problemă europeană, doar că europenii întârzie să o soluţioneze, iar basarabenii nu se simt încă la egal cu compatrioţii români din stânga Prutului, care sunt deja cetăţeni ai Europei (din 2004 România este membră a NATO, iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană).

Imperiul Rusiei, care se extindea către începutul secolului al XIX-lea pe trei continente – în Europa, Asia şi America de Nord, promovând abil o politică expansionistă în direcţia Balcanilor, şi-a realizat, la 1812, doar parţial planurile. Totuşi, în pofida situaţiei internaţionale nefavorabile şi plătind preţul a 150 000 de morţi ai armatei sale în acest război, a obţinut un limes geostrategic foarte important – cucerind, la acea dată, gurile Dunării (braţul Chiliei), dezmembrând străvechiul teritoriu al Moldovei. Împăratul Alexandru I, ocupând în mod forţat şi arbitrar pământurile moldave dintre Nistru şi Prut, după ce-şi dorise extinderea graniţelor până la Siret sau chiar până la Carpaţi, nu avea niciun temei legitim de revendicare a acestora, în afara dreptului forţei. Teritoriul istoric românesc dintre Prut şi Nistru era anexat la Rusia ţaristă (45 630 kilometri pătraţi), care nu avea niciun argument sau drept (fie sub aspect etnic, istoric, geografic sau politic) asupra acestui pământ, denumit de către administraţia ţaristă – Basarabia, extinzându-se, astfel, numele istoric propriu doar părţii geografice din sudul Moldovei (dintre Dunăre şi Nistru).

Tratatul de pace (inclusiv două articole secrete) a fost ratificat de către Alexandru I la 11 (23) iunie 1812 (marţi), în oraşul Vilno (din 1795 până în 1915 oraşul Vilnius a fost inclus în componenţa Imperiului Rus). Iar schimbul actelor de ratificarea s-a produs la Bucureşti, la 2 (14) iulie (sultanul refuzand să ratifice cele două articole din partea secretă a tratatului). Din ziua când tratatul a fost ratificat – a demarat de facto – procesul instaurării dominaţiei ţariste şi a stabilirii noului hotar – pe r. Prut, ce a sfâşiat Moldova timp de mai bine de un secol.

Deci, este foarte simbolic să revenim Ad initio - de acolo de unde am pornit: de la Vilno  - la Vilnius. Căci, pasul nostru decisiv spre apropierea-aderarea la UE este, în fond, doar o revenire întârziată în sânul civilizaţiei tradiţionale – europene, ce nu poate fi calificat doar ca un „premiu real” şi nici unul ipotetic, ci o legitimă restabilire a situaţiei geopolitice, deşi parţiale, rectificându-se urmările nefastului Act din 1812, ce a fost ratificat la Vilno (Vilnius) cu 201 ani în urmă...

ALTFEL, vom răspunde în faţa Istoriei cu frazele, exprimate poetic de A. Păunescu:

„Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!”[1]

dr. Vlad MISCHEVCA

---

[1] Sursa: http://www.ziarulring.ro/stiri/21812/romania-ultimul-bal din 8 noiembrie 2010.

http://www.economist.com/news/europe/21580528-eu-competing-russia-future-its-eastern-neighbours-eurasian-tug-war

---

MOLDOVA DE PESTE NISTRU

Moldova mea, de peste Nistru –

Avuta-i un destin sinistru.

Călcată de oaste haină –

Azi eşti aproape, dar străină...

Cântându-ţi doina în surdină,

Rămâi o umbră de pomină –

A unei Ţări cu harta ruptă,

Din care duşmanii se-nfruptă...

Ai încercat să dai o luptă,

Dar, ai cedat, sub maluri suptă.

Şi mai aştepţi..., căci, după noapte

Va răsări lumina poate,

Ce va-ntrona sfânta Dreptate

Sub cerul de integritate...

*   *   *

Străbunul Nistru de cândva –

Unea frăţeşte marginea.

Al Ţării râu – hotar simbol,

Azi e turbat, plin de nămol –

Oglinda apei e-nnegrită

Şi de Rogoz acoperită,

De căzăcime bălăcită.

- Râule, cotind la mare,

Vezi, săteni cu chip de jale –

Sunt confraţii mei din vale...

Ntoarnă-ţi, apele cumva –

Pe Duşmani îi alunga,

Moldovenii mii salva!

(Chişinău, noiembrie, 2013)

SĂ NU POŢI DESLUŞI

Eu nu te pot picta –

N-am studiat desenul,

Eu nu te pot cânta –

Nu-mi este ăsta genul.

Dar, eu te pot iubi,

Oferta mea-i – poemul.

Să nu poţi respira –

Când te-a-ncânta catrenul,

Să nu poţi desluşi –

Cum curge lin refrenul...

Şi-ţi cade-ncet sutienul –

De vină-i, doar... lexemul.

(Chişinău,  noiembrie 2013)

RĂVĂŞITĂ ERAI

Răvăşită erai, răvăşită...

După vizita lui cea pripită.

Ameţită eşea-i şi grăbită,

Nefiind de patron bănuită,

Din-stelatul, luxosul hotel.

Vei rămâne o zi fericită

Şi cu gândul la Casă, la El.

Dar, confuză şi cam zăpăcită,

După ce va zbura la Bruxelles...

Ţi-ai dat seama, că n-ai un inel...

Măcar bine că nu e cercel!

Zău, doar nu-l bănuieşti chiar pe el?

- Hai, zămbeşte, dă-mi like prin e-maile!

(Chişinău, 10 noiembrie 2013).

 

În vis

Prelungind gândul de-aseară,

Te-am văzut, dragă, în vis...

Şi-am simţit cum somnul zboară,

Iar eu cad, dus în abis –

Într-o mreajă dulce prins.

În văpaia cea bizară,

Ţi-am şoptit: te vreau vulgară...

Încercând, din nou, dar iară –

Tu pe loc m-ai şi respins.

Ţi-am pupat faţa ca ceara,

Mângâindu-ţi părul strâns –

Probozit a câta oară,

Insistent, eu te-am... aprins.

Bănuind, ce foc te arde –

Într-un chip angelic, sfânt,

Am depus eu tot efortul,

Domnişoară, să te-ncânt.

Copleşit am fost, obraznic – 

Ca sireacu de la praznic,

Care mistuie năprasnic

Din bucatele de frupt...

În final, arăt eu falnic,

Opulenţa a erupt...

Tu – nimic nu ai pierdut,

Ambii suntem – rarum fruct!

Visul s-a sfârşit abrupt...

Chişinău, 8 noiembrie 2013.

Tu eşti de la Craiova

Tu eşti de la Craiova –

Acolo îţi e casa, acolo îţi e slova...

Eu sunt din Chişinău –

De unde am venit şi mă întorc mereu...

Dar, ştiu că Oltul curge,

La fel ca Prutul meu –

De sus în jos şi de la deal la vale,

Cu valuri plumburii rostogoliţi agale.

Nu poartă malul lor nici vină şi nici jale,

Căci, toate, pân-la urmă, sunt ape româneşti –

Împreunându-şi cursul

În albia cea lată a Dunării frăţeşti...

Când tace telefonul

Când tace telefonul...

Şi nu mai pot să sper,

Să pot avea şi astăzi

Puţin din ce-a fost ieri –

Îmi vin gânduri aiurea

Şi-ncerc din răsputeri

A mă calma şi cere:

Mai dă-mi, Doamne, puteri!

Sunt vinovat în toate,

Din multe am gustat...

Iar preţul lipsei tale

Abia de l-am aflat.

Dar, oare n-am iertare?

Şi şanse chiar că nu-s?

– Tastez cu-nfrigurare

Mesajul de mai sus...

Spărgându-se tăcerea

Şi penetrând betonul,

Aud din nou cum sună

În casă telefonul...

Tristeţea se destramă

Şi n-am pe ochi năframă!

Tu eşti încă departe,

Dar, vocea ta mă cheamă...

Simt – sufletul vibrează,

Distanţa Nu contează!

Chişinău, 3.11.2013.