Paralele istorice basarabene: 1812-2013
http://literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=4653&zidc=1
http://www.timpul.md/articol/vlad-mischevca-de-la-vilno-la-vilnius---paralele-istorice-basarabene-1812-2013-51885.html
 |
Palace of Leontius Bennigsen in Zakret (today, Vingio Park)
The three-storey Jesuit Palace built after the design
by architect Johann Christoph Glaubitz was acquired by the governor general of
Vilnius Leontius Bennigsen in 1801. During a ball that took place in the palace
on 24 June 1812, the Russian emperor Alexander I received the news about the
invasion of the French army. In 1812 the palace housed the French military
hospital, which burned down during the war. Later the tsarist administration
failed to renovate the palace. It slowly deteriorated and was pulled down in
1855.
Artist M. Jannuszewicz. 1836.
|
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Adrian Păunescu, 1997.
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Adrian Păunescu, 1997.
Suntem
sub presiunea ştirilor din ultimele zile – înainte de sammit-ul istoric de la Vilnius. Azerbaidjanul renunță, pe
ultima sută de metri, la posibilitatea de a deveni membru asociat al Uniunii
Europene. Guvernul ucrainean a adoptat săptămâna
trecută o decizie de suspendare a procesului de semnare a Acordului de asociere
cu UE. Anterior, Armenia a anunțat că nu va înainta pe calea integrării
europene... Înseamnă oare că saummit-ul
de la Vilnius este deja un eşec pentru Uniunea Europeană şi o catastrofă pentru
Republica Moldova?
Se
susţine că, în disputa dintre Rusia și UE, Republica Moldova este
un „premiu neînsemnat” (The Economist, citat de UNIMEDIA), dar miza noastră nu
poate fi pusă totalmente în raport de rezultatul bătăliei marilor puteri pentru
statele CSI din fosta URSS. Viitorul Moldovei este legat indispensabil de
Uniunea Europeană, fiindca trecuult
ne este unul european. Consider, că
aderarea trebuie să cuprindă gradual şi factorul istorico-geografic al statelor
aspirante. Iar, pentru Republica Moldova scopul este nu doar asocierea, alias parafarea şi ratificarea documentelor semnate la sammit-ele UE, cât revenirea,
propriu-zisă, în familia statelor europene.
Astfel,
vom rectifica acea nedreptate istorică, săvârşită la adresa poporului nostru
acum două secole, când Principatul Moldovei a fost sfârtecat în jumătate.
Parcursul european al Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost deturnat pentru un
secol – prin anexarea ei, în mai 1812, la Rusia ţaristă, iar apoi cotropirea,
în iunie 1940, de către URSS şi reocuparea de regimul sovietic în 1944...
Basarabia a devenit zonă de contact-conflict
între două lumi antagoniste. Problema
basarabeană a devenit demult o problemă europeană, doar că europenii
întârzie să o soluţioneze, iar basarabenii nu se simt încă la egal cu
compatrioţii români din stânga Prutului, care sunt deja cetăţeni ai Europei
(din 2004 România este membră a NATO, iar din 2007 face parte din Uniunea
Europeană).
Imperiul
Rusiei, care se extindea către începutul secolului al XIX-lea pe trei
continente – în Europa, Asia şi America de Nord, promovând abil o politică
expansionistă în direcţia Balcanilor, şi-a realizat, la 1812, doar parţial
planurile. Totuşi, în pofida situaţiei internaţionale nefavorabile şi plătind
preţul a 150 000 de morţi ai armatei sale în acest război, a obţinut un limes
geostrategic foarte important – cucerind, la acea dată, gurile Dunării (braţul
Chiliei), dezmembrând străvechiul teritoriu al Moldovei. Împăratul Alexandru I,
ocupând în mod forţat şi arbitrar pământurile moldave dintre Nistru şi Prut,
după ce-şi dorise extinderea graniţelor până la Siret sau chiar până la
Carpaţi, nu avea niciun temei legitim de revendicare a acestora, în afara dreptului forţei. Teritoriul istoric
românesc dintre Prut şi Nistru era anexat la Rusia ţaristă (45 630
kilometri pătraţi), care nu avea niciun argument sau drept (fie sub aspect
etnic, istoric, geografic sau politic) asupra acestui pământ, denumit de către
administraţia ţaristă – Basarabia,
extinzându-se, astfel, numele istoric propriu doar părţii geografice din sudul
Moldovei (dintre Dunăre şi Nistru).
Tratatul
de pace (inclusiv două articole secrete) a fost ratificat de către Alexandru I
la 11 (23) iunie 1812 (marţi), în oraşul
Vilno (din 1795 până în 1915 oraşul Vilnius a fost
inclus în componenţa Imperiului Rus). Iar schimbul actelor de ratificarea s-a
produs la Bucureşti, la 2 (14) iulie (sultanul refuzand să ratifice cele două
articole din partea secretă a tratatului). Din ziua când tratatul a fost
ratificat – a demarat de facto –
procesul instaurării dominaţiei ţariste şi a stabilirii noului hotar – pe r. Prut, ce
a sfâşiat Moldova timp de mai bine de un secol.
Deci, este foarte simbolic să revenim Ad initio - de acolo de unde am pornit: de la Vilno - la Vilnius. Căci, pasul nostru decisiv spre apropierea-aderarea
la UE este, în fond, doar o revenire întârziată în sânul civilizaţiei tradiţionale – europene, ce
nu poate fi calificat doar ca un „premiu real” şi nici unul ipotetic, ci o
legitimă restabilire a situaţiei geopolitice, deşi parţiale, rectificându-se
urmările nefastului Act din 1812, ce
a fost ratificat la Vilno (Vilnius) cu 201 ani în urmă...
ALTFEL,
vom răspunde în faţa Istoriei cu frazele, exprimate poetic de A. Păunescu:
„Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!”[1]
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!”[1]
dr. Vlad MISCHEVCA
 |
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu