Totalul afişărilor de pagină; © Copyright 2012-2015 Vlad. Mischevca: Toate drepturile rezervate

31 mar. 2012

„...Şi care-i crima?”



Ex-Preşedintele Republicii Moldova, cel care a stat la cârma ţării timp de 8 ani pe parcursul a două mandate, declară cu nonşalanţă că nu vede nicio „crimă” în arborarea unui drapel neautorizat pe sediile publice şi defilarea cu acesta la mitingurile partidelor de stânga (Vezi emisiunea de la Publika.tv din 29.03.2012). Evoluţia gândirii „politico-heraldice” a comuniştilor moldoveni ne oferă prilejul să reflectăm asupra „argumentelor ştiinţifice” la care apelează susţinătorii drapelului scandalos – roşu-albastru.
De doi ani încoace prin oraşe şi sate se flutură steaguri bicolore roş-albastre, despre care promotorii lor spuneau iniţial că sunt „drapelele lui Ştefan cel Mare”. Vexilologia naţională a studiat cele mai vechi steaguri ale Ţării Moldovei şi a ajuns demult la concluzia că, „primele steaguri teritoriale şi militare de care au făcut uz domnitori ca Ştefan cel Mare sau Petru Rareş aparţineau categoriei hagiografice, de vreme ce-i reprezentau pe Sfinţii Militari şi îndeosebi pe Sfântul Gheorghe”.
Astfel, secole de-a rândul s-au păstrat la Zografu două steaguri dăruite de domnul Moldovei spre sfârşitul domniei sale. În anul 1917 unul din aceste preţioase însemne vexilologice ale neamului românesc a fost luat de la sfânta mănăstire de către aliatul românilor, armata franceză (pentru preluarea steagului a fost constituit special un detaşament mixt franco-rus, compus din ortodocşi) şi predat consulului general român la Salonic la 13(26) martie 1917, ca mai apoi, după ce a fost transportat la Paris, să aibă, loc cu o solemnitate deosebită (în incinta Sorbonei) retrocedarea lui oficială României la 28 iulie (9 august) 1917. La sfârşitul anului 1919 steagul a fost predat Muzeului Militar Naţional din Bucureşti, unde s-a păstrat până la 1975, când a intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie, unde se află şi astăzi. Fondalul drapelului este de culoare roşu-deschis şi are mărimea de 120x90 cm. Până la noi a ajuns doar o singură faţă a steagului, recent minuţios restaurată, ce îl reprezintă pe Sf.Gheorghe şezând pe tron, în mâini ţinând o spadă şi călcând în picioare un balaur cu trei capete. În stânga şi în dreapta capului sfântului sunt brodaţi câte un înger: în dreapta, cu o spadă în mână, iar în stânga cu un scut. Ambii îi aşează Sfântului Gheorghe o coroană pe cap. Această sfântă relicvă istorică de o valoare inestimabilă a fost o singură dată adusă la Chişinău şi demonstrată la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei în 2011, organizându-se şi o conferinţă ştiinţifică despre "Stindardul Liturgic al lui Ştefan cel Mare" (25.08.2011).
Cel de-al doilea steag dăruit tot de către Ştefan cel Mare mănăstirii Zografu, după cum reiese din tradiţia mănăstirii, completată şi de cea istoriografică, a fost văzut de T. Burada „în biserica mănăstirii” la sfărşitul secolului al XIX-lea, fiind de forma prapurilor bisericeşti, având dimensiunile de 168x100cm, iar în partea de jos – trei colţuri. Câmpul pânzei, nu este datat, fiind confecţionat din atlas roşu (astăzi foarte decolorat). Pe faţă este reprezentat sfântul protector al mănăstirii – Sf. Gheorghe, călare pe un cal alb, omorând cu suliţa balaurul. Icoana este încadrată cu următoarea inscripţie, cu litere de aur, în limba slavonă: „Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci apărător, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutor, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Pe verso broderia reprezintă „Botezul lui Hristos”, purtând pe margini o inscripţie în slavonă.

Exemplul celor două steaguri atribuite lui Ştefan cel Mare (unul din ele mai fiind până-n prezent păstrat la mănăstirea athonită Zografu) reprezintă un argument factologic de netăgăduit pentru identificarea reperelor şi premiselor formării tezaurului vexilologic naţional, dar trebuie subliniat faptul că imaginea Sfântului Gheorghe este una de sorginte ecleziastică, şi nu i se poate atribui o conotaţie naţională, mai ales că în perioada lui Ştefan cel Mare putem vorbi despre conştiinţa de neam, dar nu şi despre conştiinţa naţională a românilor, a cărei expresie este drapelul din epocile următoare.
Adepţii steagului bicolor, după ce li s-au demonstrat recent aceste dovezi incontestabile despre adevăratele steaguri ale slăvitului voievod, au schimbat macazul şi au început să vocifereze precum că ei optează pentru „drapelul medieval al Moldovei”.
Însă, în Moldova feudală din paleta culorilor heraldice folosite la confecționarea steagurilor a dominat o cromatica tradițională în diferite variații, iar vreun un drapel, propriu-zis, bicolor roșu-albastru nu s-a păstrat.   
Ulterior s-a pretins că erijarea ortacilor protestatari se face deja sub, aşa-numitul – „drapel istoric al Ţării Moldovei” (cu acelaşi cap de zimbru pe un fundal roșu-albastru), dar după ce s-au expus criticile Comisiei Naţională de Heraldică referitor la faptul că, asemenea tip de drapele nu au fost atestate decât doar în Perioada Regulamentului Organic din Moldova (1832) şi nu are nicio atribuție cu spaţiul Pruto-Nistrean anexat la Rusia ţaristă (Basarabia, în 1812), arborarea lui fiind ilegală și urmând a fi sancționată (potrivit legii despre Drapelul de Stat), „patrioţii” şi ceilalţi partizani ai partidelor de stânga au încercat să-şi legitimeze cumva acţiunile. S-a reieşit din faptul că, deoarece cei care au arborat drapele neconforme legislaţiei, dar și cei care au mărșăluit cu ele la mitingurile de protest pe care le-au organizat comuniştii, ar putea fi sancționați, s-a dorit ca „aceste drapele istorice” să fie incluse oficial în Armorialul de Stat de către CNH, care este organul suprem autorizat cu înregistrarea simbolurilor publice.
Cunoaştem, că vexilologia naţională a înregistrat drapele bicolore orizontale Roşu-Albastru în perioada „regulamentară”, autorizate de Regulamentele Organice în calitate de stindarde militare şi pavilioane maritime. În Moldova, la 26 octombrie 1834, prin înalta poruncă de zi nr. 27 a domnitorului Mihai Sturdza (1834−1849), se făcuse cunoscut că sultanul Mahmud al II-lea (1808−1839) „a dat” printr-un hatişerif miliției acestui principat dreptul de a avea steag. Sunt cunoscute pavilioanele flotei fluviale moldoveneşti cu „armele naţionale ... şi flamura jumătate roşie – jumătate albastră”, precum şi steagurile de vârf de lance pentru cavaleria Moldovei – bicolor fără stemă (1835). Astfel, în perioada „regulamentară”, până la Unirea Principatelor, Moldova din dreapta Prutului a avut oficial confirmate de către puterea „suzerană” − Imperiul otoman și cea „protectoare” − Imperiul țarist − steaguri cu o cromatică bicoloră: roșu-albastru, steaguri, despre care domnitorul Alexandru Ioan Cuza avea să spună în 1863, că sunt „suvenire triste de vreme ce ele înfățișau Țările despărțite”.

Drapel de luptă, 1834.

Totodată, este cunoscut şi steagul Albastru-Roşu cu capul de Zimbru pentru Bucovina din secolul al XIX-lea, când prin rezoluţia imperială din data de 26 august 1861 Ducatului Bucovina i se acordau, ca însemne distincte ale autonomiei, o stemă şi un drapel propriu. Împăratul Franz Josef I a emis la 9 decembrie 1862 o diplomă împărătească prin care întărea şi confirmă autonomia provincială a Bucovinei cu atributele sale distincte. „Noi Francisc Josef Întâiul - consemnează documentul - din mila lui Dumnezeu, Împărat al Austriei, ş.a.m.d... am înţeles cu plăcere că dieta credinciosului nostru Ducat al Bucovinei a înnoit prea umilita sa rugare, subşternută de comisiunea de încredere încă din anul 1849 pentru încuviinţarea unei marce proprie a ţării”. Diploma reproduce grafic stema ducatului „cu culorile măiestre şi descrise precum urmează: Pe o tablă împărţită de-a lungul în culorile albastru şi roşu, un cap firesc de bour aşezat cu faţa înainte şi însoţit de trei stele aurie într-un triunghi drept. Tabla e înconjurată de o mantie roşie tivită cu frunze de aur, căptuşită cu ermelin şi ridicată cu ciucuri de aur peste colţurile tablei. Pe deasupra mantiei zace o pălărie ducală de aur împodobită cu pietre scumpe şi pe jumătate căptuşită cu roşu”.
          
Constatăm, că acest drapel istoric are culoarea Albastră plasată sus, pe când în cadrul manifestărilor politice din Republica Moldova se propagă un drapel nou-inventat – „bicolorul roşu-albastru cu un cap de Zimbru (după cum reiese din desen)”.

De remarcat, că ulterior cromatica roşu-albastru a fost prezentă plenar în stemele domneşti şi regale ale României: în Stema Principatului României fixată conform legii din 1867, 1872 şi în Stema mare a Regatului României, teoretic fixată în 1897 de Ministerul de Război. Iar în această stemă regală, care n-a fost în uz oficial, observăm în labele unui leu tenant din stânga un drapel bicolor dungat vertical albastru-roşu cu un cap de Zimbru în centru.

Drapele, similare celui din stema regală a dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen sunt astăzi utilizate de către partidul „Patrioţii Moldovei” la manifestările lor antiromâneşti  (pretinzând a fi „opera” unui oarecare S. Mazur):

„Проект флага Молдовы (авторское описание). Флаг представляет собой прямоугольное полотнище с сооотношением ширины к длине 2:3, разделённый по вертикали на две равные части: синюю и красную. Посередине полотнища изображены фигуры государственного герба Молдовы: образ святого тельца, между рогами которого расположена шестиконечная звезда, справа от головы тельца — солнце, слева — полумесяц. Изображённые символы окрашены в жёлтый цвет.”[1]

Un alt drapel, nou creat, ce se încearcă a fi promovat, mai nou, la rang de simbol „al acţiunilor de protest” (conform expresiei recente a lui V.Voronin), sub pretextul prezentării acestui în calitate de „drapel istoric” „al statului independent moldovenesc” (M.Tkaciuk) este, de facto, un „Proiect de Drapel de Stat” în deplină testare (comuniştii susțin, fără ocolişuri, că el va fi „viitorul drapel de stat” al Republicii Moldova). Paternitatea acestui steag scandalos o pretinde un oarecare D.A.Topal, conform informaţiei postate pe portalurile specializate din internet:
„Проект Государственного флага Молдовы, разработанный Денисом Афанасьевичем Топалом, докторантом института Культурного Наследия АН РМ, арт-директором издательства университета Высшая Антропологическая школа издательского дома "Stratum plus" (Молдова): флаг "представляет собой двухцветное полотнище, состоящее из двух равновеликих горизонтальных полос. Красная полоса размещена сверху, синея — снизу. В центре флага исторический герб Молдовы: в пересечённом червленью и лазурью щите голова тура с пятиконечной звездой между рогами, справа от головы — роза, слева — полумесяц. Все символы на щите золотистые"... „Флаги по проекту Д.Топала реально изготовлены и используются на различных манифестациях. Впервые красно-синие флаги с гербом посередине использованы 1 мая 2010 года в Кишиневе над колоннами Социального марша.”[2]

Constatăm, că de la începutul anului în fața mai multor edificii administrative dintr-un şir de oraşe din Nordul şi Sudul republicii a fost arborat alături de Drapelul de Stat al Republicii Moldova un drapel neautorizat, fapt care profanează Tricolorul Naţional şi poate fi interpretat, conform legislaţiei, drept un apel la nesupunere civică față de autoritățile centrale. Cu atât mai mult, în situaţia când acest însemn vexilologic, neaprobat de către Comisia Naţională de Heraldică, pretinde a substitui Drapelul de Stat, fiind prezentat de reprezentanţii unor partide politice drept un „proiect al noului Drapel de Stat”, care-i pus deja în aplicare.
Reieşind din escaladarea acestor acţiuni premeditate de încălcare a modului de folosire a simbolurilor de stat, care degenerează în „profanarea simbolurilor naţional-statale”, sesizate deja de către Procuratura Generală, – atestăm o evoluţie periculoasă a unui fals istoric de la – „drapelul lui Ştefan cel Mare” - „drapelul medieval al Moldovei” - „drapel istoric al Ţării Moldovei” - „drapel istoric” - „drapelul acţiunilor de protest” - „proiect al noului Drapel de Stat” până la „noul Drapel de Stat” (ceea ce ar însemna un atentat la Tricolor, consfinţit în Constituţie).


dr., conferenţiar, Vlad MISCHEVCA (membru al CNH).

Chişinău, 30 martie 2012.

VEZI:

28 mar. 2012

Tricolorul în bătaia vânturilor de la Nord





Drapelul sub flamura cărui s-au organizat mitingurile de protest în mai multe localități, steagul  scandalos fiind arborat ulterior în unele oraşe din Nordul Republicii (Edineț, Soroca, Bălţi, Drochia ş.a. în urma deciziilor luate în acest sens de consiliile locale dominate de reprezentanţi ai Partidului Comuniştilor a fost utilizat fără autorizarea din partea Comisiei Naţionale de Heraldică.  La Edineț, unde drapelul a fost arborat încă la începutul acestui an, organele abilitate tot mai cercetează cazul, dar „nu au găsit nicio încălcare a legii” din partea autorităților raionale – în situaţia când se încalcă flagrant Legea Drapelului de Stat, adoptată în 2010, care stipulează foarte clar că: „pe teritoriul Republicii Moldova nu pot fi arborate decât drapele și însemnele vexilare înregistrate de Comisia Națională de Heraldică în Armorialul General al Republicii Moldova” (Legea despre Drapelul de Stat din 2010 - Art.9 (3).[1]
Iniţial s-a pretins că erijarea ortacilor protestatari se face sub aşa-numitul „drapel al lui Ştefan cel Mare” (cu un cap de bour pe un fundal bicolor, roșu-albastru -?), dar după ce s-au expus criticile Comisiei Naţională de Heraldică referitor la faptul că, arborarea este ilegală și trebuie sancționată, potrivit legii privind Drapelul de Stat, „patrioţii” şi ceilalţi partizani ai partidelor de stânga încearcă deja să-şi legifereze acţiunile. S-a reieşit din faptul  că, deoarece cei care au arborat drapele neconforme legislaţiei, dar și cei care au mărșăluit cu ele la mitingurile de protest pe care le-au organizat comuniştii, pot fi sancționați, ar vrea ca „aceste drapele istorice” să fie înregistrate oficial de către CNH, care este organul suprem autorizat cu înregistrarea simbolurilor publice. Deoarece, conform Legii în vigoare Cu privire la Simbolurile publice – Articolul 8. (1) Comisia Naţională de Heraldică, instituită pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, este autoritatea naţională care promovează politica de stat unitară în domeniul simbolurilor publice în Republica Moldova.
Istoricii cunosc foarte bine ce steaguri avuse domnul Ștefan cel Mare şi Sfânt (păstrându-se până în zilele noastre doar două), care nu şi-a sfinţit drapele bicolore, precum se pretinde de către cei neavizaţi.

    
Autoritățile locale din municipiul Bălți, controlate de PCRM, continuând să sfideze legislaţia şi promovând scindarea societăţii  au pregătit un proiect de hotărâre, prin care își propun să oficializeze „drapelul istoric al Țării Moldovei”. De asemenea, consilierii comuniști vor să adopte un Regulament de „utilizare a drapelului istoric al Țării Moldovei”, care, printre altele, prevede ca acesta („în două variante: drapelul de bază şi zilnic”) să fie arborat pe edificiile oficiale din Bălți, reprezentând „un simbol istoric pe teritoriul municipiului Bălţi”.[2]
Constatăm, că această stare de lucruri, ce poate fi definită drept o anarhie vexilologică în Republica Moldova - se extinde şi capătă proporții, deoarece susținătorii comuniștilor și deputații fracțiunii PCRM, care participă la „marșurile sociale împotriva Alianței pentru Integrare Europeană” – arborează şi flutură, în fond, doar drapele neautorizate. Acestea sunt drapele buclucaşe, promovate cu insistenţă în ultimii ani de către partidele de stânga şi „patrioţii moldoveni”. Se probează, din ce în ce mai insistent, uzurparea şi profanarea simbolurilor naţionale ale Republicii Moldova printr-un însemn vexilologic nou, plăsmuit special în acest scop şi considerat de către promotorii săi, nici mai mult, nici mai puţin ca fiind: „steagul istoric al Moldovei” – drapelul roșu-albastru.

Din şirul drapelelor istorice moldoveneşti cunoscute – „drapelul” înaintat de către Consiliul Municipal Bălţi, fiind deja arborat la Edineţ, Drochia, Cimişlia ş.a. şi fluturat pe la mitinguri în ultimii doi ani nu se regăseşte în lucrările de specialitate în domeniul heraldicii.[3]

Vexilologia naţională a înregistrat drapele bicolore orizontale Roşu -Albastru în perioada „regulamentară”, autorizate de Regulamentele Organice în calitate de stindarde militare şi pavilioane maritime (1832). Până la Unirea Principatelor, Moldova din dreapta Prutului a avut oficial confirmate de către puterea „suzerană” − Imperiul otoman și cea „protectoare” − Imperiul țarist − steaguri cu o cromatică bicoloră: roșu-albastru, însemne, despre care domnitorul Alexandru Ioan Cuza avea să spună la 1863, că sunt „suvenire triste de vreme ce ele înfățișau Țările despărțite”. Sunt cunoscute steagurile de vârf de lance pentru cavaleria Moldovei – bicolor fără stemă (1835).
      
Totodată, este cunoscut şi steagul Albastru-Roşu cu capul de Zimbru pentru Bucovina din secolul al XIX-lea, când prin rezoluţia imperială din data de 26 august 1861 Ducatului Bucovina i se acordau, ca însemne distincte ale autonomiei, o stemă şi un drapel propriu. Împăratul Franz Josef I a emis la 9 decembrie 1862 o diplomă împărătească prin care întărea şi confirmă autonomia provincială a Bucovinei cu atributele sale distincte. „Noi Francisc Josef Întâiul - consemnează documentul - din mila lui Dumnezeu, Împărat al Austriei, ş.a.m.d... am înţeles cu plăcere că dieta credinciosului nostru Ducat al Bucovinei a înnoit prea umilita sa rugare, subşternută de comisiunea de încredere încă din anul 1849 pentru încuviinţarea unei marce proprie a ţării”. Diploma reproduce grafic stema ducatului „cu culorile măiestre şi descrise precum urmează: Pe o tablă împărţită de-a lungul în culorile albastru şi roşu, un cap firesc de bour aşezat cu faţa înainte şi însoţit de trei stele aurie într-un triunghi drept. Tabla e înconjurată de o mantie roşie tivită cu frunze de aur, căptuşită cu ermelin şi ridicată cu ciucuri de aur peste colţurile tablei. Pe deasupra mantiei zace o pălărie ducală de aur împodobită cu pietre scumpe şi pe jumătate căptuşită cu roşu”.
 Constatăm, că acest drapel istoric are culoarea Albastră plasată sus, pe când în cadrul manifestărilor politice din Republica Moldova se propagă un drapel nou-inventat – „bicolorul roşu-albastru cu un cap de Zimbru (!)”.

Astfel, nu poate fi găsită şi argumentată nicio continuitate dintre aceste drapele istorice ale României şi aşa zisul „drapel istoric al Ţării Moldovei pe teritoriul municipiului Bălţi”, ce se pretinde a fi „de importanţă istorică a patrimoniului de stat al Republicii Moldova”.

Drapelul înaintat actualmente de către edilii Bălţului este, de facto, un „Proiect de Drapel de Stat” în deplină testare (site-ul pro-comunist grenada.md susține, fără ocolişuri, că acesta va fi „viitorul drapel de stat” al Republicii Moldova). Mai recent, ideologul PCRM Mark Tkaciuk a declarat că "acesta este drapelul statului independent moldovenesc, iar PCRM tinde să se întoarcă la originile statalității moldovenești". http://www.timpul.md/articol/alarmant-comunistii-au-demarat-scindarea-moldovei--32738.html  
Comuniştii susţin, că în cazul în care PCRM va reveni la guvernare, tricolorul va fi înlocuit cu acest steag, paternitatea cărui o pretinde de mai demult un oarecare D.A.Topal, conform informaţiei postate pe siturile specializate din internet: „Проект Государственного флага Молдовы, разработанный Денисом Афанасьевичем Топалом, докторантом института Культурного Наследия АН РМ, арт-директором издательства университета Высшая Антропологическая школа издательского дома "Stratum plus" (Молдова): флаг "представляет собой двухцветное полотнище, состоящее из двух равновеликих горизонтальных полос. Красная полоса размещена сверху, синея — снизу. В центре флага исторический герб Молдовы: в пересечённом червленью и лазурью щите голова тура с пятиконечной звездой между рогами, справа от головы — роза, слева — полумесяц. Все символы на щите золотистые"... „Флаги по проекту Д.Топала реально изготовлены и используются на различных манифестациях. Впервые красно-синие флаги с гербом посередине использованы 1 мая 2010 года в Кишиневе над колоннами Социального марша.”[4]
 

  Constatăm că, pe teritoriul Republicii Moldova, acolo, unde şi când au fost arborate drapele neautorizate, se profanează Drapelul de Stat – Tricolorul Naţional şi aceasta poate fi interpretat cel puțin, simbolic, drept un apel al anumitor forţe politice la nesupunere civică față de autoritățile centrale, la scindarea societăţii şi republicii. Este cu atât mai alarmant, în situaţia când unele din aceste însemne vexilologice, neaprobate de către Comisia Naţională de Heraldică, pretind chiar a substitui Drapelul de Stat, fiind prezentate în mass-media drept  „proiecte ale noului Drapel de Stat” – puse deja în aplicare...

dr., conferenţiar, Vlad MISCHEVCA

Chişinău, martie 2012.


[3] Vezi: Mischevca Vl., Negrei I, Simbolurile Ţării Moldovei. O istorie a steagurilor pe parcursul secolelor XV-XX. – Ed. a 2-a, rev. şi compl. – Chişinău: Elan Inc., 2010. 142p. Simbolurile Naţionale ale Republicii Moldova. Coord. S.Andrieş-Tabac. – Chişinău: Enciclopedia Moldovei, 2011, p. 119-223; Dan Cernovodeanu, Evoluţiile armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor şi până în zilele noastre (sec.XIII-XX). – Brăila, 2005. 
[4] http://www.vexillographia.ru/moldova/index.htm Рисунок предоставлен А.Нестирюком с разрешения автора.





26 mar. 2012

Războiul care ne-a înghiţit: 1806-1812




Moldova şi Ţara Românească, fiind antrenate în lupta marilor puteri europene, au devenit, la începutul secolului al XIX-lea, teatru de război şi obiecte ale disputelor diplomatice care s-au soldat cu anexarea la Imperiul Rusiei a unei jumătăţi din teritoriul Principatului Moldovei (ţinuturile dintre Prut şi Nistru).
Declanşarea războiului ruso-turc din 1806-1812 n-a fost iniţiată de Poarta Otomană, chiar dacă şi istoriografia sovietică şi cea rusă a susţinut că anume mazilirea domnilor Ţării Româneşti (C.Ypsilanti) şi Moldovei (Al.Moruzi) în luna august 1806, la insistenţa Franţei şi fără asentimentul Rusiei, a fost motivul principal al diferendului. Acesta a fost, însă, doar un pretext pentru expansiunea ţaristă, deoarece la 3(15) octombrie 1806 Poarta, la insistenţa diplomaţiei ruse, i-a restabilit pe principii anterior destituiţi. Astfel, provocarea ostilităţilor ruso-otomane în toamna anului 1806 a fost determinată nu atât de divergenţele de neînlăturat, la acel moment, dintre Rusia şi Imperiul otoman, cât de derularea nefavorabilă pentru ţarism a confruntării intereselor Rusiei şi Franţei în sud-estul Europei, condiţionată, la rândul său, de expansionismul ţarismului rus şi de modificarea raportului de forţe a marilor puteri pe întreg continentul european.
Niciodată, nici până atunci, nici după, ţarismul n-a fost atât de belicos, ca în anii 1805-1812. În răstimp de numai opt ani, Rusia a purtat opt războaie: în 1805, 1806-1807 şi 1812 cu Franţa; în 1806-1812 cu Imperiul otoman; în 1806-1813 cu Iranul; în 1807-1812 cu Anglia (care, deşi nu a înregistrat nicio confruntare militară, a adus mari prejudicii economice); în 1808-1809 – cu Suedia; în 1809 – cu Austria, dintre care ultimele cinci războaie le-a purtat concomitent.
Un fapt istoric, mai puţin analizat, este că în răstimpul doar a unui singur deceniu, cuprins între anii 1804-1814, Rusia lui Alexandru I a purtat 10 războaie, adică cu unul mai mult decât Franţa lui Napoleon. Aceste războaie ţineau Rusia într-o încordare financiară permanentă, periclitând, implicit, întreaga economie. Către 1808, deficitul bugetar a atins suma de 126 mln ruble, iar peste un an – deja 157 mln, principala cauză fiind creşterea cheltuielilor pentru înarmare. În 1807, Ministerului Forţelor Terestre i-au fost alocate 43 mln ruble, iar în 1808, pentru armată se alocă 53 mln, în 1809 – 65 mln, 1810 – 92 mln, iar în 1811 – 114 mln ruble.
Pentru a convinge Poarta Otomană să revină la „colaborarea” cu Rusia, ţarismul a recurs la un act violent de agresiune – ocuparea militară, în noiembrie-decembrie 1806, a Moldovei şi a Ţării Româneşti, pe care, după declararea oficială a războiului de către Poartă, la 24 decembrie 1806 (5.01.1807), le-a considerat ca teritorii „cucerite prin forţa armei”.
După cum mazilirea domnitorilor n-a fost unica şi principala cauză, care a determinat decizia din timp planificată a guvernului ţarist, tot aşa şi readucerea lor la cârma Principatelor n-a fost, şi nici nu putea fi, factorul preponderent, care să contribuie la ameliorarea raporturilor ruso-otomane, la rezolvarea tuturor chestiunilor ce ţineau de supremaţia rusă în zona Balcanilor şi a Strâmtorilor Mării Negre. Astfel, revocarea lor de către Poarta Otomană a servit doar drept motiv formal pentru introducerea armatei ţariste în Principate şi realizarea scopurilor strategice ale Imperiului Rusiei.
Guvernul ţarist, rezolvând orice problemă după principiul dreptului celui mai puternic, era atât de sigur în eficacitatea „şocului extraordinar”, încât nici nu considera dislocarea trupelor ruse în Principatele Române ca o acţiune militară îndreptată direct împotriva Porţii Otomane, ci, doar „un element necesar în realizarea planului elaborat de a înclina Divanul spre o comportare mai înţeleaptă cu ajutorul măsurilor energice”. De remarcat că ocuparea militară a Principatelor corespundea recomandărilor lui A.Czartoryski, care au fost expuse de ex-ministrul externelor în Proiectul manifestului împotriva Porţii, alcătuit la 16 (28) august 1806.
Acest război a fost cel mai lung conflict militar dintre cele două mari imperii, însă trăsătura lui principală au constituit-o nu atât operaţiile militare, cât, în mod deosebit, disputele diplomatice, inclusiv diplomaţia secretă. Este strigător la cer ignorarea acelor nenorociri, greutăţi, pustiiri ale Principatelor, „şi mai ales a Moldaviei” ce pătimise în acest război (M.Kogălniceanu). Conform unor calcule recente, de la 1 ianuarie 1808 şi până la 2 octombrie 1812, când trupele ruse s-au retras din Principate, numai pentru întreţinerea spitalelor militare ruseşti, Moldova а plătit 4.042.890 de lei, iar Ţara Românească – 4.047.226 de lei. În realitate, sumele au fost şi mai mari. Or, ostaşii ruşi se comportau în spitale ca nişte vandali, distrugând totul, cheltuielile de reparaţie fiind suportate iarăşi de băştinaşi. Pe lângă întreţinerea spitalelor, ruşii au impus Principatele şi la alte plăţi, şi mai împovărătoare. În 1807, bunăoară, veniturile vistieriei Moldovei au constituit 1.981.072 de lei, din care s-au cheltuit pentru armata rusă 1.399.758 de lei, adică 70,7 % din total. Din 1805 şi până în 1811, mărimea impozitelor а crescut de două-trei ori, în unele cazuri chiar de patru ori.
Soarta celor două Principate în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812 a fost permanent unul din factorii importanţi ai raporturilor internaţionale vizând alianţele politice şi militare ale Rusiei, Austriei, Franţei şi altor state. Războiul, declanşat în toamna anului 1806, fiind dezastruos pentru Principate, poate fi împărţit în trei perioade:
•          I perioadă – de la trecerea Nistrului în luna noiembrie 1806 a armatei ruse a lui I.Michelson şi până la încheierea armistiţiului de la Slobozia (august 1807). În această perioadă armata rusă, ce număra un efectiv de 33000 oameni, a ocupat fără lupte cetăţile Hotin, Bender, Akkerman, adică tot teritoriul dintre Nistru şi Dunăre, cu excepţia unor puternice cetăţi de pe Dunăre (Ismail, Brăila ş.a.). C.Ypsilanti venind la 15(27) decembrie 1806, împreună cu trupele ţariste la Bucureşti, a adresat o circulară către ispravnici, vestindu-i că a sosit ca „Domn amândorora Ţărilor Moldova şi Valahia”. Domnul Moldovei Al.Moruzi rămase fidel Porţii şi se retrase peste Dunăre, astfel încât autoritatea lui C.Ypsilanti se răsfrângea asupra ambelor Principate, însă acest principe fanariot nu se bucura de susţinerea boierimii locale şi intrase în conflict cu generalul rus Miloradovici.
•          II-a perioadă – armistiţiul de la Slobozia (august 1807 – primăvara 1809). În perioada nominalizată, reieşind din stipulaţiile Tratatului de la Tilsit (1807), prin medierea diplomaţiei franceze, s-a încheiat la 12(24) august 1807 armistiţiul de la Slobozia, conform cărui armatele părţilor beligerante urmau să fie evacuate din Principate. Alexandru I fiind hotărât să-şi stabilească frontiera imperiului pe linia Dunării nu şi-a retras trupele, iar la 17 februarie 1808 l-a destituit definitiv pe C.Ypsilanti din scaunul Principatelor.
•          III-a perioadă – de la reînceperea ostilităţilor militare, în primăvara anului 1809 şi până la semnarea păcii în luna mai 1812. Pe parcursul acestei perioade pretenţiile teritoriale ale Rusiei, care cerea Dunărea drept hotar, se loveau de rezistenţa diplomatică a otomanilor. Marele vizir i-a ripostat lui M.I.Kutuzov: „Vă dau Prutul, nimic mai mult; Prutul ori războiul”. Kutuzov a reuşit în 1811 să schimbe raportul de forţe în favoare Rusiei, repurtând cu forţe numeric inferioare victoria de la Rusciuk (22 iunie /4iulie 1811), ulterior încercuind trupele otomane în lagărul lor de la Slobozia, de pe malul stâng al Dunării (la 23 noiembrie ele au capitulat).
Cât de prost mergeau treburile în armata ţaristă ne vorbeşte şi faptul că în aceşti şase ani de război s-au succedat şapte comandanţi-şefi ai Armatei Dunărene („Moldavskaia armiia”), dintre care doi au fost comandanţi interimari (cel de-al optulea – P.V.Ciceagov a preluat postul de comandant-şef de la M.I. Kutuzov, deja după semnarea tratatului de pace).
În virtutea ştirbirii continue a statutului suveranităţii sale politice externe, în componenţa Imperiului otoman, Moldova în această situaţie dramatică nu era subiectul, ci obiectul politicii europene. Fiind vasală Porţii otomane, sub regimul turco-fanariot, ea a fost exclusă la acea etapă decisivă din procesul soluţionării diferendului ruso-otoman şi a chestiunilor legate de raporturile internaţionale. Principatele, puse în disputa diplomatică de la Tilsit şi Erfurt (1807-1808) ca piese de schimb, care erau cucerite cu forţa armei în cadrul diferendului militar dintre Imperiul rus şi Imperiul otoman, mai urmau a fi anexate de jure, la masa tratativelor ruso-otomane. „Uşurarea însă şi răsplătirea la încheierea păcii de Bucureşti – după cum scria M.Kogălniceanu – fu luarea a jumătate de Moldova de către acea putere protectriţă, pentru care românii s-au... jertfit în atâtea rânduri”.
Concluzia generală, ce poate fi trasă din experienţa conflictelor ce s-au derulat pe teritoriul ţărilor noastre este că – nu poate veni „binele” cu ajutorul răului şi n-are sorţi de izbândă acel popor care mizează doar pe ajutorul din afară. Eminescu, pe bună dreptate, considera că Deviza noastră trebuie să fie: „a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic. Ne sperând nimic, n-avem nevoie de a ne mai încrede în alţii precum ne-am încrezut, ci numai în noi înşine şi în aceia care sunt nevoiţi să ţie cu noi; ne temându-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora, generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică.”



Vlad Mischevca, doctor în istorie, conferenţiar,
cercet. şt. coord. la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM



21 mar. 2012

La straja heraldicii naţionale


La 23 martie a avut loc ceremonia festivă de învestire în funcție a președintelui ales al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Noul preşedinte este omul legii, care sperăm că va avea în grija sa şi activitatea Comisiei Naţionale de Heraldică, instituită pe lângă Preşedintele Republicii Moldova la 5 decembrie 1995.
Iniţial, CNH în calitate de organism obştesc pe lângă Preşedintele ţării, care era la acea dată dl Mircea Snegur, l-a avut ca preşedinte pe istoricul Vlad Mischevca, vicepreşedinte – Nicolae Schiţco, în total 9 membri. 
S.Tabac, N.Schiţco, Vl.Mischevca, 1996.
  Reconfirmarea CNH după alegerile prezidenţiale din 1996 s-a produs cu o întârziere de  un an, la 4 decembrie 1997. Prin decretul său, noul preşedinte al Republicii Moldova Petru Lucinschi, a modificat componenţa şi Regulamentul CNH – în funcţia de preşedinte al Comisiei fiind numit Iacob Burghiu (vicepreşedinte – Vl.Mischevca, care a deţinut această funcţie până în toamna 2008). De-a lungul anilor Regulamentul CNH a suferit unele modificări şi completări, iar componenţa Comisiei a crescut până la 13 membri, dintre care fac parte heraldişti, istorici, artişti plastici, critici de arte, jurişti şi funcţionari ai aparatului Preşedintelui. Actuala, cea de a patra, componenţă a Comisiei a fost desemnată de Preşedintele Vladimir Voronin (2008) şi este condusă de doamna dr.hab. Mariana Şlapac, vicepreşedintele AŞM. Conform Legii în vigoare Cu privire la Simbolurile publice – Articolul 8. (1) Comisia Naţională de Heraldică, instituită pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, este autoritatea naţională care promovează politica de stat unitară în domeniul simbolurilor publice în Republica Moldova.
CNH, 21 octombrie 2008.
Din momentul creării CNH, preocuparea principală a Comisiei au constituit-o heraldica teritorială, corporativă şi faleristica (medalistica), iar din cadrul acestora, stemele şi drapelele raioanelor, oraşelor şi satelor au fost tratate prioritar. În afara respectării canoanelor universale ale ştiinţei şi artei heraldice, CNH a stabilit şi anumite norme naţionale pentru elaborarea stemelor teritoriale, ţinând cont de tradiţia istorică, realitatea obiectivă, precum şi diviziunea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.
Printre realizările CNH merită de menţionat şi cercetarea în domeniul ştiinţelor speciale ale istoriei (heraldica, vexilologia, sigilografia etc.) şi propagarea-promovarea simbolurilor naţionale peste hotarele ţării (de remarcat contribuţia dr. S.Andrieş-Tabac). De apreciat şi spiritul de echipă şi colegialitatea discuţiilor în cadrul dezbaterilor lucrărilor Comisiei. O conlucrare permanentă s-a stabilit cu Societatea de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore” din Chişinău, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române; Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” din Iaşi; cu AŞM ş.a.
CNH, 21.02.2011.
 CNH primeşte mai multe semnale că anumite localităţi, instituţii sau organizaţii folosesc simboluri neavizate şi neconforme (fie canoanelor universale, fie normelor naţionale). În toate cazurile comisia a sesizat autorităţile sau factorii de decizie despre aceste încălcări. În unele situaţii problema a fost rezolvată operativ, în altele încă se tărăgănează. Rolul de „a veghea şi a fi la straja” heraldicii naţionale este destul de dificil de exercitat în situaţia când activitatea membrilor CNH rămâne a fi una de voluntariat-obştesc (conform legislaţiei, intrate în vigoare la 1 ianuarie 2012 - Cu privire la Simbolurile publice, Articolul 8. (7) „Membrii Comisiei Naţionale de Heraldică îşi desfăşoară activitatea pe baze obşteşti, cu excepţia Heraldistului de Stat al Republicii Moldova, heraldistului secretar şi pictorului heraldist”.)
Actualmente vitalitatea heraldicii este probată prin faptul că ea se afirmă în general ca un fenomen uman permanent şi atotcuprinzător. Proces confirmat mai ales în ţările care s-au desprins de la totalitarism şi încearcă să-şi revalorifice patrimoniul naţional, cunoscându-şi istoria adevărată în toată complexitatea ei. Iar în acest context vom remarca că, Republica Moldova s-a încadrat plenar acestui proces general de „renaştere heraldică”. CNH şi-a demonstrat competenţa profesională şi verticalitatea civică – călăuzindu-se doar de argumentul ştiinţific şi adevărul istoric– aducând obolul său la dezvoltarea heraldicii româneşti şi promovarea Simbolurilor Moldovei (atât celor tradiţionale, cât şi celor noi, recent elaborate). Putem afirma cu certitudine că studierea şi cunoaşterea istoriei simbolurilor naţional-statale, rămâne actuală şi necesară în continuu, deoarece trecutul oricărui popor, glorioasele fapte ale înaintaşilor cuprind şi acele simboluri, însemne sau culori heraldice ce au fost zugrăvite pe steagurile şi blazoanele lor.
În ultimii doi ani s-au aprobat două legi definitorii în acest domeniu - LEGEA Nr. 217 din  17.09.2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova, publicată la 26.11.2010 în Monitorul Oficial Nr. 231-234 şi LEGEA Nr. 86 din  28.07.2011 Cu privire la Simbolurile publice, publicată la 4.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 164-165 (data intrării în vigoare 1.01.2012). Mai rămâne de aplicat aceste legi în viaţă...
            Cu atât mai mult când astăzi în Republica Moldova, pe de o parte, se aud din ce în ce mai tare voci ale unor profani în istorie şi heraldică care cer revizuirea Simbolurilor naţionale - cu atâtea lupte readuse în casele noastre. Pe de altă parte, are loc profanarea Stemei şi Drapelului naţional, uneori din simplul motiv al lipsei de cunoştinţe în domeniul heraldicii şi vexilologiei, când se utilizează neadecvat sau se subestimează rolul lor în viaţa social-politică, culturală şi mai ales în instruirea patriotică a generaţiei tinere.

Constatăm, că această stare de lucruri, ce poate fi definită drept o anarhie vexilologică în Republica Moldova - se extinde şi capătă proporții, deoarece susținătorii Partidului Comuniștilor și deputații fracțiunii PCRM, care participă la „marșurile sociale împotriva Alianței pentru Integrare Europeană” în centrul capitalei – arborează şi flutură, în fond, doar drapele neautorizate. Acestea sunt drapele buclucaşe, promovate cu insistenţă în ultimii ani de către comunişti şi „patrioţii moldoveni”. Se probează, din ce în ce mai insistent, uzurparea şi profanarea simbolurilor naţionale ale Republicii Moldova printr-un însemn vexilologic nou, plăsmuit special în acest scop şi considerat de către susţinătorii săi, nici mai mult, nici mai puţin ca fiind: „steagul istoric al Moldovei – drapelul roșu-albastru al lui Ștefan cel Mare”[ http://vox.publika.md/politica/scandalcancelaria-de-stat-a-cerut-presedintelui-raionului-edinet-sa-scoata-steagul-medieval-al-moldovei-161401.html ] – ceea ce este un fals istoric şi o manipulare politică. 
La Chişinău, la 25 martie 2012, s-au arborat drapelele fostei RSSM (utilizate actualmente de către regimul secesionist din Transnistria) și alte steaguri neautorizate.
foto- http://blog.galbur.md/2012/03/foto.html?showComment=1332776731313#c7171748553129560770

 Participanții la asemenea manifestări, înarmați cu drapele cu simbolica comunistă și bicolor-uri roşu-albastru – sfidează unul din simbolurile naționale principale – Drapelul de Stat Tricolor, încercându-ne răbdarea... şi provocându-ne uimirea. Până când se va încălca Legea despre Drapelul De Stat din 2010 - Art.9 (3), ce stipulează clar: „Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi arborate numai drapele şi alte însemne vexilare înregistrate oficial de Comisia Naţională de Heraldică în Armorialul General al Republicii Moldova”? - Cuvântul li se oferă organelor abilitate...

Totodată, este necesar să ne conformăm legii şi în cazul sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei, care fiind avariate şi în proces de reparaţie încă din aprilie 2009, au arborate, până-n prezent, Drapele de Stat. În situaţia, în care Legea privind „Drapelul de Stat al Republicii Moldova” stipulează fără echivoc în Articolul 11 „Restricţii la arborare şi la utilizare” – „(3) Drapelul Republicii Moldova nu se arborează:     a) pe clădirile avariate sau în care se efectuează reparaţii capitale, inclusiv pe cele a căror faţadă se repară.




dr., conferenţiar, Vlad MISCHEVCA (membru al CNH).

Chişinău, 24 martie 2012.

20 mar. 2012

Grecia mea, 2000 - 2009.


Interviul Ioanei Diaconu cu Vlad Mischevca, cu prilejul lansării monografiei la Atena (14 decembrie 2009): 

 Am fost șomer și în Atena, și la Chișinău...



O seară specială organizată de Ambasada României din Atena a fost cea dedicată lansării de carte: "Ο ηγεμονας Κωνσταντινος Υψηλαντης" ("Domnul Constantin Ypsilanti"), sub semnătura cunoscutului istoric dr. Vlad Mischevca (14 decembrie 2009).



Această monografie este rezultatul multor ani de cercetare in domeniul relațiilor internaționale de la sfârșitul sec. XVIII si începutul secolului al XIX-lea.
Evenimentul a fost onorat de prezenta ambasadorului României, George Ciamba, de reprezentanți ai ambasadei din Republica Moldova, precum si de personalități ale vieții culturale din Grecia şi Moldova.

 http://www.grecia.mfa.md/noutati/478709/ 
http://www.romedia.gr/Comunitati/lansare-de-carte-la-ambasada-romaniei-cu-vlad-mischevca.html

 Vladimir Ion Mischevca s-a născut in Republica Moldova (14.03.1963) si este primul istoric român de la Chișinău care a reușit sa pătrundă "pe piața greacă" cu o lucrare istorică tradusă in limba elenă. 



un salut muzical: Ninela Caranfil, Maria Sarabaş (stânga-dreapta).


Doctor în istorie și conferențiar cercetător Vlad Mischevca

Medievist, specializat in perioada de trecere la epoca modernă, cercetează cu precădere istoria politică a Ţării Moldovei de la sfârșitul sec. XVIII - începutul sec. XIX. Autor a cinci monografii. A scris peste 50 de articole si studii in revistele de specialitate din Republica Moldova, România si Grecia, iar chemarea Eladei il urmărește si in prezent, "in lucru" aflându-se alte lucrări având ca temă legăturile româno-elene.




- Câteva cuvinte despre perioada pe care ați petrecut-o in Grecia. Ce probleme ați întâmpinat in viaţa de zi cu zi? Care sunt cele mai importante realizări?


Alături de colegul şi prietenul dr.Florin Marinescu pe insula Evia (Εύβοια), 2009.


- Am descoperit Grecia in toamna anului 2000 "prin ușa din faţă", când am fost întâmpinat la aerogara din Atena de către bunul meu prieten si coleg de breaslă - dr. in istorie Florin Marinescu, care m-a însoțit la sediul Fundației IKY. Gratie bursei obținute de la aceasta prestigioasa fundație, am petrecut un an in Atena, continuând cercetările in domeniul istoriei genealogiei familiei fanariote Ypsilanti (in baza monografiei publicate in 1999 la Chișinău "Principele Constantin Ypsilanti").
Ulterior, am obținut bursa europeana a programului ENTER, care mi-a permis sa desfășor, timp de 3 ani, o activitate prodigioasă in cadrul Institutului de Cercetări Neoelene din Atena (sub îndrumarea prof. dr. P. Kitromilidis).


Prezentând conferinţa consacrată lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (Atena)


În calitate de cetățean atât al Republicii Moldova, cât si al României, am devenit membru al Asociației moldo-elene "Orfeu", ceea ce mi-a oferit posibilitatea să cunosc nu doar latura științifică a relațiilor moldo-elene, dar si cea cotidiană, cu toate dificultățile inerente. Concomitent, am profesat si ziaristica, ocupând funcția de redactor al publicațiilor "Curierul Atenei" si "Săptămâna".


Echipa iniţială, redactor şef doamna Monica Chihaia, 2002.

 
Redacţiile ziarelor Proiectului dlui J.-D. Colombani, 2005.
Nucleul Asociaţiei "Orfeu", 2007.
În proces de cercetare la mănăstirea athonită Sf.Pavel, 2004.




Am avut fericita ocazie sa ma număr printre putinii istorici români, in special din Republica Moldova, care au fost nu doar într-un pelerinaj creștin la Muntele Athos, ci si într-o misiune de cercetare. Vizitând de 11 ori majoritatea mănăstirilor athonite (Vatoped, Sf. Pavel, Zografu etc.), am avut acces la materiale inedite de arhiva, precum si la relicve prețioase ale istoriei naționale (cărți, manuscrise, icoane, vestigii arhitectonice), depozitate in aceste lăcaşuri sfinte.

În urma acestor cercetări, am elaborat, in comun cu colegul dr. Fl. Marinescu, câteva studii care urmează a fi publicate (o carte despre viata si activitatea mitropolitului Grigore Irinupoleos; un Catalog al cărților românești din sec. XVII - XX de la mănăstirea Sf. Pavel). 



Organizând o Bibliotecă a celor cca 1100 de cărţi româneşti de la măn. Sf.Pavel.

Sejurul meu in Elada a continuat până in anul 2009 - când a văzut lumina tiparului monografia consacrată domnului Ţărilor Romane Constantin Ypsilanti (lucrare de proporții tradusă in limba greacă: "Ο ηγεμονας Κωνσταντινος Υψηλαντης". -Θεσσαλονικη: Aδελφων Kυριακίδη, 347 p.), pentru care am primit Premiul "Gheorghe Bezviconi" al Societății de Genealogie, Heraldica si Arhivistica "Paul Gore" din Chișinău.

Lansarea cărţii s-a datorat susţinerii Ambasadei Române şi Asociaţiei "Orfeu" (toată gratitudinea mea - dnei Violeta Slusarenco şi dlui Ştefan Nicolae), 2009.


O privire retrospectivă asupra acestui "deceniu elen" din viaţa mea, care poate fi calificat - sub steaua "celor două Elene" (una, care mă aștepta acasă - mama, si cea de-a doua - fiica, stabilită pe insula Rhodos), mă face să pot afirma că pentru istorici - Grecia, spre deosebire de multe alte state europene unde au poposit românii, rămâne o sursă inepuizabilă pentru cercetarea istoriei naţionale şi a relațiilor bilaterale... 
cu cea mai dragă fetiţă în braţe - Fotini, alături de cea mai scumpă persoană - fiica Elena, 2009.


Istoria raporturilor seculare româno (moldo)-elene, de altfel, abordate deja in numeroase lucrări, reliefează legăturile multi-dimensionale ale popoarelor noastre (politice, culturale, religioase etc.). În acest răstimp, m-am convins ca românii reușesc să se integreze relativ ușor in mediul ortodox-balcanic al Eladei, chiar dacă limba reprezintă un impediment demn a fi luat in considerație.

- Cum apreciați nivelul spiritual al Greciei de azi?

- Societatea Greciei contemporane tinde să revitalizeze modelul cultural al Greciei Antice, rămânând in fond o entitate statală monoetnică, in care procesele migraţioniste se fac resimțite din ce in ce mai mult. Meritorie este valorificarea moștenirii culturale, prin conservarea patrimoniului civilizației europene (situri arheologice, muzee, biblioteci, mănăstiri).
Deopotriva cu atașamentul faţă de valorile proprii, grecii, cu regret, manifesta rezerve vizavi de cunoașterea reperelor spirituale ale vecinilor, fapt confirmat de către mass-media locala, preocupată de promovarea, aproape in exclusivitate, a realității autohtone.

-Ce părere aveți despre corupție si lipsa de încredere intre oameni?

- Corupția, ca fenomen general-uman, nu cunoaște frontiere, motiv pentru care este prezenta atât in ţările membre ale UE, cât si in cele aspirante (Republica Moldova). Din păcate, trebuie sa recunoaștem ca, in spațiul romanesc, acest flagel este mult mai evident, mai răspândit, dar nu înregistrează exigentele unei societăţi-model a capitalismului, precum Grecia.

La capitolul lipsa de încredere, grecii se evidențiază printr-o mai mare reticenţă faţă de străini, mai mare decât o avem noi, românii sau moldovenii, cu toate că legislația lor este mai permisibila integrării emigranților in viaţa social-economică a ţării.

- Considerați o problema mare lipsa locurilor de munca pentru intelectuali si remunerația relativ mică a titraților?

- Lipsa locurilor de muncă pentru intelectuali nu-mi este cunoscută "din auzite", ci am resimțit acest lucru personal, in practică. Chiar eu am o experienţă in acest sens. Am fost șomer atât în Atena, cât și la Chișinău. Dar, spre deosebire de Elada, in Republica Moldova un rol important a fost jucat si de către factorul politic, fapt care m-a împiedicat anul trecut să mă restabilesc la Academia de Științe.

La întâlnirea preşedintelui V.Voronin cu diaspora din Atena, la 12 iunie 2007, acesta mi-a declarat-o deschis, în cadrul discuţiilor: "...noi nu avem nevoie de istorici (în R.M.)..., aşa că mai rămâneţi în Grecia..."

În perioada guvernării comuniste (2001-2009), intelectualii, care nu renunțau la identitatea națională românească, erau marginalizați, fiind considerați paria a societății, de care guvernarea dorea să se dispenseze.

Dacă societatea greacă atestă un nivel mai înalt de solidaritate, atunci cea din R. Moldova admite ca intelectualul să fie mai prost remunerat decât un șofer de taxi, fapt pentru care revendicările sindicaliștilor greci sunt demne de urmat.

- Care este deviza activității dvs.?

- Un crez al vieții mele este: "Nu fac ceea ce nu-mi este pe plac"!
Fraza lui Horațiu - "Îmbină utilul cu plăcutul" (Utile dulci miscere... To mix the pleasurable with the useful. *HORATIUS) reprezintă un reper cert in toată activitatea mea. Cercetarea trecutului îmi permite să văd mai clar și să discern evenimentele din istoria contemporană a Moldovei, privită în context general-european.


(Ianuarie, 2010)


Sursa: Ziare.com