La straja heraldicii naţionale

La 23 martie a avut loc ceremonia festivă de învestire în funcție a președintelui ales al Republicii Moldova, Nicolae Timofti. Noul preşedinte este omul legii, care sperăm că va avea în grija sa şi activitatea Comisiei Naţionale de Heraldică, instituită pe lângă Preşedintele Republicii Moldova la 5 decembrie 1995.

Iniţial, CNH în calitate de organism obştesc pe lângă Preşedintele ţării, care era la acea dată dl Mircea Snegur, l-a avut ca preşedinte pe istoricul Vlad Mischevca, vicepreşedinte – Nicolae Schiţco, în total 9 membri. 

S.Tabac, N.Schiţco, Vl.Mischevca, 1996.

  Reconfirmarea CNH după alegerile prezidenţiale din 1996 s-a produs cu o întârziere de  un an, la 4 decembrie 1997. Prin decretul său, noul preşedinte al Republicii Moldova Petru Lucinschi, a modificat componenţa şi Regulamentul CNH – în funcţia de preşedinte al Comisiei fiind numit Iacob Burghiu (vicepreşedinte – Vl.Mischevca, care a deţinut această funcţie până în toamna 2008). De-a lungul anilor Regulamentul CNH a suferit unele modificări şi completări, iar componenţa Comisiei a crescut până la 13 membri, dintre care fac parte heraldişti, istorici, artişti plastici, critici de arte, jurişti şi funcţionari ai aparatului Preşedintelui. Actuala, cea de a patra, componenţă a Comisiei a fost desemnată de Preşedintele Vladimir Voronin (2008) şi este condusă de doamna dr.hab. Mariana Şlapac, vicepreşedintele AŞM. Conform Legii în vigoare Cu privire la Simbolurile publice – Articolul 8. (1) Comisia Naţională de Heraldică, instituită pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, este autoritatea naţională care promovează politica de stat unitară în domeniul simbolurilor publice în Republica Moldova.

CNH, 21 octombrie 2008.

Din momentul creării CNH, preocuparea principală a Comisiei au constituit-o heraldica teritorială, corporativă şi faleristica (medalistica), iar din cadrul acestora, stemele şi drapelele raioanelor, oraşelor şi satelor au fost tratate prioritar. În afara respectării canoanelor universale ale ştiinţei şi artei heraldice, CNH a stabilit şi anumite norme naţionale pentru elaborarea stemelor teritoriale, ţinând cont de tradiţia istorică, realitatea obiectivă, precum şi diviziunea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.

Printre realizările CNH merită de menţionat şi cercetarea în domeniul ştiinţelor speciale ale istoriei (heraldica, vexilologia, sigilografia etc.) şi propagarea-promovarea simbolurilor naţionale peste hotarele ţării (de remarcat contribuţia dr. S.Andrieş-Tabac). De apreciat şi spiritul de echipă şi colegialitatea discuţiilor în cadrul dezbaterilor lucrărilor Comisiei. O conlucrare permanentă s-a stabilit cu Societatea de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore” din Chişinău, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române; Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” din Iaşi; cu AŞM ş.a.

CNH, 21.02.2011.

 CNH primeşte mai multe semnale că anumite localităţi, instituţii sau organizaţii folosesc simboluri neavizate şi neconforme (fie canoanelor universale, fie normelor naţionale). În toate cazurile comisia a sesizat autorităţile sau factorii de decizie despre aceste încălcări. În unele situaţii problema a fost rezolvată operativ, în altele încă se tărăgănează. Rolul de „a veghea şi a fi la straja” heraldicii naţionale este destul de dificil de exercitat în situaţia când activitatea membrilor CNH rămâne a fi una de voluntariat-obştesc (conform legislaţiei, intrate în vigoare la 1 ianuarie 2012 - Cu privire la Simbolurile publice, Articolul 8. (7) „Membrii Comisiei Naţionale de Heraldică îşi desfăşoară activitatea pe baze obşteşti, cu excepţia Heraldistului de Stat al Republicii Moldova, heraldistului secretar şi pictorului heraldist”.)

Actualmente vitalitatea heraldicii este probată prin faptul că ea se afirmă în general ca un fenomen uman permanent şi atotcuprinzător. Proces confirmat mai ales în ţările care s-au desprins de la totalitarism şi încearcă să-şi revalorifice patrimoniul naţional, cunoscându-şi istoria adevărată în toată complexitatea ei. Iar în acest context vom remarca că, Republica Moldova s-a încadrat plenar acestui proces general de „renaştere heraldică”. CNH şi-a demonstrat competenţa profesională şi verticalitatea civică – călăuzindu-se doar de argumentul ştiinţific şi adevărul istoric– aducând obolul său la dezvoltarea heraldicii româneşti şi promovarea Simbolurilor Moldovei (atât celor tradiţionale, cât şi celor noi, recent elaborate). Putem afirma cu certitudine că studierea şi cunoaşterea istoriei simbolurilor naţional-statale, rămâne actuală şi necesară în continuu, deoarece trecutul oricărui popor, glorioasele fapte ale înaintaşilor cuprind şi acele simboluri, însemne sau culori heraldice ce au fost zugrăvite pe steagurile şi blazoanele lor.

În ultimii doi ani s-au aprobat două legi definitorii în acest domeniu - LEGEA Nr. 217 din  17.09.2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova, publicată la 26.11.2010 în Monitorul Oficial Nr. 231-234 şi LEGEA Nr. 86 din  28.07.2011 Cu privire la Simbolurile publice, publicată la 4.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 164-165 (data intrării în vigoare 1.01.2012). Mai rămâne de aplicat aceste legi în viaţă...

            Cu atât mai mult când astăzi în Republica Moldova, pe de o parte, se aud din ce în ce mai tare voci ale unor profani în istorie şi heraldică care cer revizuirea Simbolurilor naţionale - cu atâtea lupte readuse în casele noastre. Pe de altă parte, are loc profanarea Stemei şi Drapelului naţional, uneori din simplul motiv al lipsei de cunoştinţe în domeniul heraldicii şi vexilologiei, când se utilizează neadecvat sau se subestimează rolul lor în viaţa social-politică, culturală şi mai ales în instruirea patriotică a generaţiei tinere.

Constatăm, că această stare de lucruri, ce poate fi definită drept o anarhie vexilologică în Republica Moldova - se extinde şi capătă proporții, deoarece susținătorii Partidului Comuniștilor și deputații fracțiunii PCRM, care participă la „marșurile sociale împotriva Alianței pentru Integrare Europeană” în centrul capitalei – arborează şi flutură, în fond, doar drapele neautorizate. Acestea sunt drapele buclucaşe, promovate cu insistenţă în ultimii ani de către comunişti şi „patrioţii moldoveni”. Se probează, din ce în ce mai insistent, uzurparea şi profanarea simbolurilor naţionale ale Republicii Moldova printr-un însemn vexilologic nou, plăsmuit special în acest scop şi considerat de către susţinătorii săi, nici mai mult, nici mai puţin ca fiind: „steagul istoric al Moldovei – drapelul roșu-albastru al lui Ștefan cel Mare”[ http://vox.publika.md/politica/scandalcancelaria-de-stat-a-cerut-presedintelui-raionului-edinet-sa-scoata-steagul-medieval-al-moldovei-161401.html ] – ceea ce este un fals istoric şi o manipulare politică. 

La Chişinău, la 25 martie 2012, s-au arborat drapelele fostei RSSM (utilizate actualmente de către regimul secesionist din Transnistria) și alte steaguri neautorizate.

foto- http://blog.galbur.md/2012/03/foto.html?showComment=1332776731313#c7171748553129560770

 Participanții la asemenea manifestări, înarmați cu drapele cu simbolica comunistă și bicolor-uri roşu-albastru – sfidează unul din simbolurile naționale principale – Drapelul de Stat Tricolor, încercându-ne răbdarea... şi provocându-ne uimirea. Până când se va încălca Legea despre Drapelul De Stat din 2010 - Art.9 (3), ce stipulează clar: „Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi arborate numai drapele şi alte însemne vexilare înregistrate oficial de Comisia Naţională de Heraldică în Armorialul General al Republicii Moldova”? - Cuvântul li se oferă organelor abilitate...

Totodată, este necesar să ne conformăm legii şi în cazul sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei, care fiind avariate şi în proces de reparaţie încă din aprilie 2009, au arborate, până-n prezent, Drapele de Stat. În situaţia, în care Legea privind „Drapelul de Stat al Republicii Moldova” stipulează fără echivoc în Articolul 11 „Restricţii la arborare şi la utilizare” – „(3) Drapelul Republicii Moldova nu se arborează:     a) pe clădirile avariate sau în care se efectuează reparaţii capitale, inclusiv pe cele a căror faţadă se repară.”

dr., conferenţiar, Vlad MISCHEVCA (membru al CNH).

Chişinău, 24 martie 2012.